Dar nici in acest caz nu suntem lipsiti de nadejdea mantuirii. Domnul asteapta, cu drag, cu dor, cu indelunga rabdare ca acesta sa renunte la egoism, sa renunte la gandul ca ar putea, la o adica, sa scape cumva de Cruce, de greutatea ei, sa pastreze ceva si pentru el, sa nu fie nevoit sa se jertfeasca intreg. Dar vai de acest om, ca mult va suferi, deoarece in incercarile sale nu va stii sa Il cheme pe Domnul sa il ajute, si de multe ori, nefericitul, se infurie pana si pe un Simon din Cirene care vine sa il usureze de povara sa.
Sa tradam Crucea. Acesta este singurul mod in care, da, suntem „scutiti” de Cruce. Sa Il tradam pe Hristos, si asa nu vom fi obligati sa luam Crucea, nici sa Il urmam pe Acesta Rastignit. Nu suntem nevoiti sa trecem prin sudori, prin batai, prin bici, prin scuipaturi, prin ocari, prin sange. Nu. Vom fi scutiti de acestea. Nu ne vom „tulbura” linistea cu asa ceva. Ne vom „salva” sufletelele de asa soarta, nenorocita si rusinoasa.
Dar Domnul ne-a daruit Crucea Sa! Si suntem chemati, toti! Asadar, nu putem alege, a priori, daca luam Crucea sau nu. Ci, aflandu-ne pe drum, avand deja Crucea, putem, atunci, sa tradam. Sa ne imprietenim cu cei ce ne biciuiesc. Sa incercam sa le intram in gratii. Sa ne alaturam glumelor ucigase pe care le fac pe seama celui Rastignit. Sau sa tacem cand fac acestea, sa tacem complice. Sa cautam protectia lor si sa ne luam partea lor in aceasta viata. Si da, acestia vor fi exonerati de rusinea de a fi purtatori ai Crucii lui Hristos. Dar, Doamne, sa nu ne fie dat noua nici macar sa vedem ce va fi cu acestia…Pentru ca nu poate fi decat infricosator. Sa nu fie Doamne, ca nici unul, nici unul din cei chemati de Tine sa aleaga a te trada pe Tine, Domnul si Mantuitorul nostru!
Sa ne incredintam Domnului, sa Il rugam sa ne ierte pacatele, sa ne slobozeasca de patimi ca, astfel, usurati de povara rautatilor noastre, sa ne intoarcem din tot sufletul nostru catre El, urmandu-L cu Crucea pe umerii nostri.
