Sărut mâna părinte. Prin anii 2006 fiind mai verziu și crezător la cele materiale, am decis să emigrăm împreună cu soția în Canada unde am și reușit în anul 2008, însă după ce am ajuns aici mereu trăiam cu gândul spre casă, părinți și toți cei dragi, spre pământurile noastre, mănăstirile noastre și biserici. Din această cauză în fiecare an mergem acasă însă aceasta nu va mai dura mult pînă înca nu avem credite pentru casă și de fiecare dată când revenim de la Moldova în țara frunzei de arțar îmi este tot din ce in ce mai greu psihologic să mă dispart de patrie iar soția din contra tare n-o acceptă îndrăgind țara frunzei de arțar, îi place aici la nebunie și nici în ruptul capului nu vrea înapoi sa ne întoarcem. Ce să fac în acest caz părinte, căci nu mai pot mă sufoc aici, ea mereu imi zice: „dacă te întorci, întoarcete singur dar eu nu plec nicăieri”. Știu că mulți cititori ai acestu-i site își doresc să vină aici și citind a mea întrebare vor zice: „acest om e țicnit vrând înapoi în stres și sărăcie”. Vă mulțumesc din suflet, sărut mâna părinte.
- Daniel a întrebat 12 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Dragă frate, problema voastră rămâne a fi soluționată numai cu bună înțelegerea ambilor memmbri ai familiei. Așezațivă la masa de convorbiri ambii și liniștit și fără nervi soluționați acest caz. Punei soției în față care ar fi avantajul, folosul sufletesc ale acestei vieți în țara respectivă , pentru că acestea contează la Dumnezeu mai mult ca ori ce, în rest celele lumești sunt trecătoare și fără folos de mântuire. Iată de la această temă porniți tratativele voastre de înțelegere în familie. Dacă veți găsi și acolo o cale de mântuire a familiei atunci cedează tu, dacă nu atunci cedeze ea.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
