familie

Sărut mâna, părinte şi iertaţi-mă că îndrăznesc. Ştiu că sunt o păcătoasă şi nu prea mă rog des sau cum trebuie la Dumnezeu, uneori şi gândurile nu-mi dau pace din cauza ispitelelor, vorbelor rele. Gândurilor din trecut, care nu-mi dau pace, deşi încerc să-mi păstrez liniştea lăuntrică, nu prea reuşesc! Sunt mai multe:1)- lucrez la un cabinet, iar nevasta doctorului s-a purtat urât cu mine anul trecut, a vorbit nişte aiureli, a zis că ştie că eu nu „umblu” cu soţul ei, dar dacă ar fi cineva, i-aş spune? Eu am zis da, dar eu nici măcar nu pot să ştiu sigur şi chiar de ar fi să fie să aflu, nu ştiu dacă aş fi în stare să-i spun ei, fiindcă el mă plăteşte, nu soţia lui!!! Apoi eu am doi copii de crescut! 2)- fratele nu m-a susţinut într-un proces în legătură cu nişte pământ, dar când a văzut că am câştigat, m-a tot întrebat la cât e evaluat, că el vine în mai să rezolvăm şi să împărţim. El este în Franţa, iar înainte de Crăciun era distant şi a vorbit urât cu mine, ba mai mult, a zis de ce nu-mi cumpăr o locuinţă mai mare decât garsoniera, ceea ce mi-a dat de bănuit că nu s-ar fi schimbat prea mult în comportamentul său. Nu ştiu sigur, dar felul lui de a fi 3) N-am mai fost la tatăl meu din august, ştiu că este cât de cât bine, sau i-a fost de două ori cam rău, dar el nu are voie să bea şi să fumeze din cauza unui accident avut tot din vina lui, în urma căruia a rămas fără ambele picioare. Eu nu m-am dus, pentru că a fost încurcat cu o ţigancă, iar apoi s-au domolit treburile, nu mai vine, dar vorbea minciuni la oameni şi aiurea, atunci am decis că e mai bine să nu-l vizitez, chiar de mă judecă lumea. Tot timpul m-a vorbit de rău, ba mai mult crucea şi dumnezeia. Încerc să îngrop tot răul pe care mi l-a făcut în copilăria noastră, însă îmi fuge gândul că dacă ar fi fost altfel cine ştie, poate am fi fost mai fericiţi sufleteşte, mai apropiaţi toţi. Bine, mama nu mai e, să-i fie ţărâna uşoară, că a suferit mult.  4)-Acum 3 săptămâni a sunat tata fetelor şi a întrebat-o pe cea mare dacă-l mai iubeşte, iar Maria n-a zis nimic, apoi a întrebat-o din nou, iar ea a spus că dacă îi va trimite bani şi o va suna, îl iubeşte, la care el a zis că îl şantazează sau am învaţat-o eu. Apoi a zis că nu se supară dacă îl iubeste altcineva mai mult? Iar fata a spus nu, el a întrebat-o dacă e sigură, iar ea a spus da. Dar de la această convorbire fata cea mare s-a schimbat tare mult. Mă rog la Dumnezeu, dar nu prea am linişte sufletească, am mai fost şi bolnavă şi nu am prea postit. Printre altele el a zis: şi mama a crescut mare. Eu am întrebat – ce? Iar fata l-a întrebat, el a răspuns: ce tatăl ei n-a ajutat-o şi ce n-a crescut mare? Eu am zis aşa e, dar m-a susţinut mama. M-am supărat tare, dar n-am căutat să-i zic nimic, doar că m-a durut. Apoi a mai zis, dar iau alocaţia şi eu am spus dă, dar descurcă-te tu cu 84 lei, să văd, te descurci? N-a mai zis nimic, a zis apoi: dar iau ajutor de la stat. Am întrebat: ce ajutor să iau? Ce crezi că-mi dă statul bani? Dar ce i-am făcut cu statul? Atunci el a zis, da de ce doar lucrează mama, i-a zis fetei. Da, lucrez vreo 5 ore şi suma care o câştig e mică şi….şi… mă rog, dar sunt cam tulburată cu toate. Ba am mai avut şi o femeie, care vorbea aiurea şi s-a dus pe la alţii şi a mai vorbit, tot bârfitori, şi am mai spus şi eu cu gura asta spurcată ce am mai văzut şi acum să aud că sunt tot felul de discuţii. Ba mai mult, când vine femeia asta pe la noi, fetele sunt agitate, nu stau locului, sunt obraznice. Nu ştiu ce să zic. Dar ştiu că am avut o păţanie când am fost copil, aveam o femie în blocul în care locuiam cu părinţii şi tata venise beat ca de obicei şi o aduse şi pe asta într-o seară, pe vecină la noi în casă. Iar ea a început să se uite la mine, iar mie mi se făcea rău, la un moment dat i-am zis mamei, scoate-mă afară că mi-i rău, mor, am avut o stare de rău îngrozitoare. Iar după ce cu greu mama a reuşit s-o scoată, încet, încet mi-am revenit şi eu. Tata o aduse şi ne o lăsase belea, se dusese din nou la băut. Mă gândesc să nu fie o femeie mai răutăcioasă şi de aceia fetele să fie aşa. Adică femeia care vine acum din când în când pe la mine, este un om mai „invidios” sau nu ştiu cum să-i spun. Căci fetele îs tare schimbate. Ba mai mult caută să mi le comande tot timpul în loc să-şi vadă de grija copiilor ei, doi băieţi, unul mai mic şi unul mai mare. Mai ştiu că la ea este scandal şi neînţelegeri, ba după ce vine ea, mă cert cu fetele şi încă o perioadă după. Am încercat de câteva ori să nu-i dau drumul, a stat câte 2-3 ore pe la uşă sau prin faţa blocului uitându-se după mine sau la geamul unde locuiesc. Altădată a luat nişte frunză de nuc de la uşă şi a rupt-o pe holul scării, adică prin faţa uşei mele şi pe lemne. Am spus ce am găsit în faţa uşii, iar ea a zis că a făcut aşa ca să-mi dau seama că e ea. Dar cum aveam eu să-mi dau seama că a fost ea? Şi când vine, stă multe ore, timp în care vorbeşte aiurea. Ba mai mult s-a dus la o fostă vecină, care mă vorbea de rău să-i ducă ţigări şi să stea puţin de vorbă. Zise ea! Dar eu cred că să vorbească aiurea. Am vorbit şi cu o maică, care o cunosc de foarte mult timp şi i-am spus şi de strea mea de sănătate şi de felul copiilor şi mi-a zis să chem un preot acasă să facă nişte agheasmă. Iertaţi-mă părinte, nu sunt aşa credincioasă şi ştiu că spun puţină rugăciune şi sper să mă ierte Dumnezeu că nu sunt credincioasă, dar poate bunul Dumnezeu mă va ajuta, să mă lumineze şi să-mi dea sănătate, căci este un proverb adevărat: „prietenul la nevoie se cunoaşte”, el se găseşte tare greu. Au fost cazuri când nu m-am putut ridica din pat şi rău şi rău spuneam o rugăciune şi mai speram să îmi revin, iar când îmi era cât de cât bine pregăteam mâncare pentru mine şi fete şi făceam ce puteam. M-am tulburat şi cu serviciul şi fetele, că nu prea au astâmpăr, iar cea mare e tare schimbată, nu e mare, că are 6 ani, dar după ce a vorbit la telefon cu tatăl ei, are obiceiul să plângă din orice şi se supără repede, ba mai mult uneori face glume de prost gust ca tatăl ei. Şi nu ştiu cum să-i spun. Am vorbit frumos, nimic, am pedepsit-o se închidea mai tare în ea. Adevăru-i că în timpul ambelor sarcini, am fost tare agitată şi rudele tatălui fetelor tot timpul caută să mă duşmănească, ba mai mult, cum a fost dorinţa mamei lui de a ne despărţi. Moşul, adică tatăl fostului soţ a murit anul trecut, în iunie se face un an de când e mort. Mă rog să-l odihnească, că n-a fost rău, doar a mai greşit că omul cu voie sau fără voie. Poate nici mama lui n-o fi rea, dar caută să-l cocolosească şi acum. O spun doar fiindcă sunt daţi când am nevoie de o mână puternică şi tare, tare, tare greu o găsesc şi fiindcă sunt singură unii caută să mă mai împingă sau să mă mai…e rău de tot. Am uitat să zic cât am fost cu tatăl fetelor, el n-a vrut să poarte cruciuliţa care i-am cumpărat-o. Că aşa a zis mama lui şi cu sora sa, să n-o poarte, că lui nu-i trebuie cruciuliţă de aur ci din lemn, ba mai mult, că să n-o poarte că i-am făcut vrăji. Dar părinte, rog să mă iertaţi că v-am spus, dar sincer nu l-am luat cu vrăji, ci pur şi simplu mi-a fost drag, la început drag. Iar apoi am început să-l iubesc ca pe mine. Chiar dacă uneori nu-mi convenea ceva din răul pe care îl făceau sora cu cumnatul şi cu mama lui, mă resemnam ştiind că el e acolo şi că suntem amândoi. Nu-mi doaream decât să fi avut o cameră ca cea unde stau, dar să ne înţelegem. Doar că el a plecat şi gelozia lui cu minciunile rudelor l-au făcut să se despartă, să divorţeze de mine. Au trecut 5 ani. Rănile încă dor şi au rămas, dar pică nu am, mă supăr uneori când le vorbeşte fetelor aiurea despre anumite lucruri sau despre mine. Poate s-a purtat şi din privinţa că-i spusesem tot trecutul meu cu bune şi rele. În fine, mi-a venit să vorbesc, cred că aiurea, sau poate să-mi descarc sufletul, pentru că mă doare, că eu n-am avut un tată, deşi am unul încă în viaţă. Şi cam la fel e şi la fetele, care le am. Atât doar că el ştiu că nu bea şi fuma. Doar gelozia şi prostia l-au făcut să facă unele lucruri. Poate oi fi fost eu în vreun fel? O fi, nu zic. Nu ştiu, dar am încercat să …regret doar faptul că fetele nu au un tată minunat, iar eu un prieten, soţ, amic minunat. Domnul ştie, poate l-am fi supărat cu ceva. Şi eu nu-mi aduc aminte, o fi vina mea. Ori… doar că tare cruntă e lumea asta, mai ales cea de acum. Şi cel mai mult în lumea asta suferă copiii. Nu ştim să-i ridicăm acolo, unde trebuie să fie. Şi cred că nici eu încă nu am învăţat bine şi destul. Încât să ajung la acea colaborare plăcută lui Dumnezeu, nu oamenilor. Iertaţi-mă, părinte, că v-am ocupat timpul cu ale mele ofuri , dar ..iertaţi-mă aveam aşa un of mare.