Sărut mâna, Părinte. Vreau să vă întreb în privinţa spovedaniei. Învăţ în Viena şi frecventez biserica ortodoxă bulgară (slujba e în limba rusă). La noi în Moldova, e neapărat să te spovedeşti înainte de împărtăşanie, dar aici accentul pe acest fapt nu este aşa de mare, întrucât, citez „Părintele n-are nici o putere să-ţi ierte păcatele, doar Dumnezeu poate să-ţi ierte păcatele şi El ştie cel mai bine cu ce ai păcătuit”, doar dacă este ceva, care ne-ar îngreuna foarte mult, atuncea părintele te poate asculta…poate aşa e mai bine? Şi n-ar fi mai bine, să ne fie recomandat, în rugăciunile noastre să ne rugăm nu din numele nostru, adică la singular ci la plural – pentru toată omenirea? Vă mulţumesc şi mă rog de mă iertaţi.
- Marcela a întrebat 13 ani ago
- last edited 1 an ago
- You must login to post comments
Dragă soră,taina pocăinţei, a mărturisirii sau a spovedaniei înseamnă iertarea păcatelor celor ce le mărturisesc şi se căiesc pentru ele, de către duhovnic, în chip văzut şi de către Hristos, în chip nevăzut. Mărturisirea deplină a păcatelor în faţa duhovnicului trebuie însoţită de căinţă sinceră, părere de rău din tot cugetul şi sufletul, zdrobirea inimii, întristare pentru păcatele săvârşite şi de hotărârea de îndreptare şi de a nu mai păcătui.La rândul său, duhovnicul, după ce rânduieşte un canon pentru pocăinţă celui ce se spovedeşte, îl dezleagă de păcate prin puterea şi harul Sfântului Duh, precum mărturiseşte Sfântul Ambrozie al Milanului: ,,Cine poate ierta păcatele decât numai Unul Dumnezeu, care iartă prin aceia cărora le-a dat această putere ? Această putere s-a dat numai preoţilor. Preoţii ca oameni săvârşesc numai slujba iertării păcatelor, fără a folosi puterea lor proprie căci ei nu iartă păcatele în numele lor, ci în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Ei cer şi Dumnezeu dă”.Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Tatăl a dat Fiului puterea să judece, iar Fiul a dat preoţilor toată această putere. Preoţii iudeilor aveau puterea de a curăţi trupul de lepră, sau mai bine zis, nu de a curăţi, ci de a constata curăţirea, dar preoţii Legii Noi au primit puterea nu de a fi martori ai curăţirii, ci de a curăţi. Şi nu lepra trupului, ci de păcate întinăciunea sufletului”.Dumnezeu nu cere mărturisirea păcatelor pentru că nu le-ar cunoaşte, ci pentru că mărturisirea lor este un semn de căinţă şi aceasta sporeşte credinţa, fiind în acelaşi timp o mărturisire a credinţei în Dumnezeu şi a nădejdii de mântuire.
Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pre voi. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28-29).
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
