sunt o pacatoasa

Părinte, simt că înebunesc. Să vă spun ce mi s-a întâmplat azi. Am urcat în maşină cu o persoană, care e cam obsedată de mine, tot insistă să mergem undeva doar noi doi pentru a face… deşi suntem căsătoriţi amândoi. Eu am vrut doar să vorbim, civilizat, dar m-a dus cu maşina undeva mai departe într-o pădure şi m-a obligat la perversiuni sexuale, că altfel mă lăsa acolo. M-am rugat de el să mă lase să plec, dar a spus că pot pleca, dar pe jos. Şi s-a întâmplat (nu relaţie sexuală). Vă daţi seama părinte ce am făcut?! Îmi vine să mor, inima îmi bate puternic, simt că nu mai am putere, simt o tristeţe atât de mare, şi sufletul meu plânge. Cum pot oare să mai vorbesc cu Duhovnicul meu…. acum în postul Sfintelor Paşti am luat Sfânta Împărtăşanie, cum mai pot eu sa mă mai apropii de aceea Sfântă Taină? Ştiu că e vina şi a mea… nu trebuia să-l mai sun să merg cu el cu maşina, trebuia să fug de el, dar parcă mi-a luat cineva minţile. Iar acuma am o frică în suflet să nu-mi facă rău sau să-mi distrugă căsnicia. A mai spus că a filmat cu telefonul. Atunci eu am început să plâng, după care a spus că nu a filmat. Doamne, ce am făcut!!! Nici nu ştiu ce sa vă întreb, să mai am curajul să cer ceva sau mai pot spera că Dumnezeu să nu mă pedepsească şi să mă ierte? Eu sunt cred că cea mai mare păcătoasă din lume!!! Mi-e frică să nu sufere şi familia mea din cauza păcatelor mele. Ce pot să mai fac?