0
0

Sărut mâna părinte. Am o problemă cred: nu-mi pot masca sentimentele. Când întâlnesc oameni demni de respect, sau situaţii care apelează la dramul de omenie din fiecare semen, eu simt asta şi se înrădăcinează-n adâncul meu ca şi un crez. Şi dacă vin alţi oameni, care cu vorbe mieroase (şi false – şi asta se simte), încearcă să mă abată de la crezul meu. Eu îmi menţin cu fermitate, dar şi cu blândeţe opţiunea, dar duhul blândeţii nu dă roade la mine, parcă nici nu sunt auzită! Abia când mă enervez şi le spun răspicat în faţă ce cred, sunt luată în consideraţie! Mie, apoi îmi pare rău că m-am lăsat purtată de mânie, dar observ că această mânie a dat roadele aşteptate. Situaţia se schimbă, sunt lăsată-n pace cu crezurile mele, dar şi cei care mă agăsau îşi schimbă purtarea-n bine. Până la urmă cum e mai bine părinte: să fim buni şi să spunem fiecăruia ce vrea să audă, sau să fim cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi arătându-le adevărata noastră faţă?

  • Ela a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

În ce constă blândeţea şi bunătatea, după părerea dvs? În a fi blând pentru a plăcea oamenilor şi a le arăta asta, ori a fi bun din interior, căci nu poţi fi altfel? Şi sfinţii erau blânzi cu duhul şi buni la inimă, însă îşi mustrau dulce fraţii, de era vreo-unul în greşeală. Deci ori eşti blând şi te manifeşti după natura ta, indiferent de placi oamenilor ori de eşti ascultată, ori e doar o mască, căci din interior îţi vine şi mânie, furie şi nu reuşeşti s-o controlezi., astfel e doar o aparenţă a blândeţii. Dvs să nu confundaţi: de sunteţi mai aprinsă de fire, însă doriţi să obţineţi virtutea blândeţii cu cei din jur şi nu vă reuşeşte, atunci luaţi-o calm şi cu răbdare şi încredere în Domnul, veţi ajunge la liniştea sufletească pe care veţi putea-o dărui şi altora. Ori: sunteţi blândă după fire, însă ca să vă afirmaţi ca personalitate, recurgeţi la alte mijloace de comunicare – mai dure, drastite, pentru a plăcea oamenilor. În acest caz, eu zic să nu vă tulburaţi pacea şi blândeţea, ci să v-o păstaţi pentru cei, care fără anumite motive, vă vor asculta şi admira. Însă întâi de toate, căutaţi să placeţi Domnului, şi oricum n-aţi fi ca personalitate: blând, bun, mânios – adevărul în faţă trebuie de spus oricând oamenilor, de ei au nevoie de el, însă de nu: tăcerea-i mai dulce ca mierea! Smile Şi un duhovnic îmi spunea: „să lăsam măştile în jos şi să ne arătăm lumii cum suntem, răi buni, cu defecte, calităţi, dar să ne purtăm omeneşte şi să stimăm şi iubim aproapele, doar Domnul ne vede, ştie cum suntem cu adevărat. Şi El a fost cel ce mustra la farisei făţărnicia, deci e un lucru urât, să ne ferim de el.”

Zice Domnul: „Pacea mea, dau vouă!”. Să rămânem în ea, cine o avem şi să n-o pierdem, dar s-o păstrăm ca pe un mărgăritar fără preţ!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.