Am și eu o întrebare părinte, dacă îmi puteți răspunde! În adîncul sufletului mă consider om credincios, și aș dori să aflu dacă e corect sau nu din cele auzite, precum trebuie să credem sufletește, dar nu să rostim cuvinte sfinte după oarecare fapte, de exemplu: „Mulțumesc Domnului că am reușit un lucru sau altceva..” mă refer să nu pronunțăm față de toți, dar să credem, să mulțumim în adîncul sufletului, la biserică… și încă una, e corect că crucea de la piept trebuie să fie ascunsă, să te rogi la ea și tot așa, dar nu să vadă și alți oameni, sper că ați înțeles la ceea ce mă refer, mulțumesc
- Cristi a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Am înțeles, că nu e cum să nu înțelegi. Cel mai bine ar fi să nu fim trâmbițători în credință ci să luminăm prin felul nostru de a fi. Nu prin felul portului nostru ci oamenii atunci când se întâlnesc cu noi să spună că învață chiar dacă noi tăcem. Așa că încercați să fiți mai mult trăitori decât formaliști. Mulțumiți Domnului pentru toate. Nicidecum să nu vă rușinați de Domnul și faceți ca El să fie preaslăvit prin faptele voastre. Crucea de la piept să fie sub ultima haină și această să nu vă fie spre poticnire ci spre lauda voastră sufletească ascunsă și lăuntrică: Iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
Și rămâi credincios acolo unde te consider, în adâncul sufletului. Nu cu vorba.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
