Mulțumim și noi pentru frumoasele aprecieri. Cu smerenia? Hm, e greu să spun ceva de la mine, căci mi se pare că nu o am nici eu și e greu de vorbit, mai ales când nu te aflii printre practicanții acestei împărătese a virtuților. Dar să încerc să văd ce va ieși. Smerenia este o stare care ne ajută să fim alături de Dumnezeu. O stare care să ne ajute să trecem peste orice clipă de încercare. Sau poate dacă aș limita totul la o singură frază: Smerenia este acea stare care ne îndumnezeiește, pentru că Dumnezeu este modelul adevărat de smerenie. A fi smerit înseamnă a deveni Dumnezeu în trup, în chip, în gând, în privire, … , în toate funțiile noastre. Aceasta văd eu în smerenie. Și smerenia se cultivă. Începem cu rugăciunea și avem ca scop dobândirea smereniei și prin rugăciune ajungem să îi atingem chipul. Practic rugăciunea rodnică și din suflet ne ajută să ne dobândim smerenia. Cuvintele unei rugăciuni frumoase, din inimă și care trece prin minte sunt izvorul smereniei. Și ca să vă dau un exemplu de smerenie a lui Hristos: Hristos fiind Domn al Apostolilor le-a spălat picioarele, și-a iubit mult vrăjmașii, a suferit pentru cei din încercări, … , eh și multe alte exemple. Că de aș scrie aici nu aș mai reuși să le răspund pe celelalte întrebări. De aceea mă voi opri aici. Sper să fi fost explicit. Iar când voi ajunge să o trăiesc și eu atunci voi reveni neapărat cu o detaliere la acest subiect.

Hristos în mijlocul nostru.

mag. Vitalii Mereuțanu