Bună ziua. Vreau să știu care e tradiția pentru mama și copil după ce se naște? Pâna la botezul copilului ce obicei are mama de făcut? Mulțumesc.
- Alina a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
1) Rânduiala de ziua întâi pentru femeia lăuză, îndată după naştere.
În prima zi, îndată ce femeia naşte un prunc viu, soţul acesteia sau o rudă a proaspetei mame aduce la biserică o sticlă cu apă curată (plată) pentru sfinţire, iar preotul se roagă pentru iertarea păcatelor mamei şi pentru îndepărtarea tuturor răutăţilor şi pentru vindecare. Cu această apă sfinţită se stropeşte casa, lăuza, pruncul şi toţi ai casei. Apoi preotul citeşte trei molitve pentru femeia lăuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul naşterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de naştere. În a doua rugăciune, preotul cere Domnului s-o miluiască pe mamă, pe prunc, trimiţându-le îngeri luminaţi si strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura si de asuprirea duhurilor rele. Se citeşte si rugăciunea de curăţenie pentru cei care s-au atins de lăuză, considerându-se „necuraţi”, după Levitic (12, 1-4). Dacă preotul face această molitfă acasă, stropeşte cu apă sfinţită pruncul, casa şi pe cei ai casei; iar copilul însemnat cu semnul sfintei cruci la frunte, la gură şi la inimă. Din apa sfinţită cu acest prilej se obişnuieşte a se pune în baia (scăldătoarea) copilului, în primele trei zile după naştere.
2) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, la opt zile după naştere.
La opt zile după naştere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut şi face rugăciunea de punere a numelui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minţii şi a gândurilor; la gură, pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării, şi la piept, pentru ferirea inimii de poftele şi patimile trupeşti; apoi îi citeşte o rugăciune pentru punerea numelui. În timpul din urmă, preoţii împreunează această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului. Datina de a pune numele pruncului a opta zi după naştere este veche, fiind moştenita din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor de sex bărbătesc, prin taierea împrejur şi prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi, creştinii, am păstrat-o fiindcă şi Mântuitorul însuş a fost tăiat împrejur a opta zi după naştere, când I s-a pus numele de Iisus (Luca 2, 21).
Numele care se dă la botez este de obicei numele naşului sau al Sfântului zilei, sau al altui sfânt pe care părinţii îl aleg copilului ca patron sau ocrotitor. Este bine să se pună nume de sfinţi din calendarul ortodox. Sfântul al cărui nume îl purtăm trebuie să fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau păzitor, ci si un model de urmat şi un îndemn statornic spre adevărata vieţuire creştinească.
3) Rânduiala îmbisericirii pruncului şi a curăţirii lăuzei, la 40 de zile după naştere.
La 40 de zile, lăuza luând pruncul vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de curăţire si de îmbisericire a copilului. Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curăţeniei, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în braţe de dreptul Simeon, binecuvântând pe Dumnezeu că a văzut mântuirea aşteptată de Israel (Luca, 2, 22-30). Preotul citeşte molitvele de curăţire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curăţească de întinăciunea lăuziei şi să o învrednicească a intra din nou în sfântul locaş şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, sa-l binecuvânteze şi să-l sfinţească, învrednicindu-l, la vremea cuvenită, de luminarea botezului.
După terminarea rugăciunilor – citite în pronaosul bisericii – dacă pruncul este deja botezat, preotul luându-l pe braţe îl închină la sfintele icoane, ca Domnul Iisus şi Maica Domnului să-l ocrotească în viaţă rostind cuvintele: „Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”; iar dacă este băiat merge cu el şi în altar, închinându-l în cele patru părţi ale Sfintei Mese şi la Proscomidie, apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Şi încredinţându-l mamei îi miruieşte pe amândoi. In caz că pruncul e nebotezat, preotul, după ce l-a luat în braţe, face cu el – din pronaos spre altar – semnul crucii şi miruieşte numai pe mamă, urmând a-l îmbiserici, după botez.
În prima zi, îndată ce femeia naşte un prunc viu, soţul acesteia sau o rudă a proaspetei mame aduce la biserică o sticlă cu apă curată (plată) pentru sfinţire, iar preotul se roagă pentru iertarea păcatelor mamei şi pentru îndepărtarea tuturor răutăţilor şi pentru vindecare. Cu această apă sfinţită se stropeşte casa, lăuza, pruncul şi toţi ai casei. Apoi preotul citeşte trei molitve pentru femeia lăuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul naşterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de naştere. În a doua rugăciune, preotul cere Domnului s-o miluiască pe mamă, pe prunc, trimiţându-le îngeri luminaţi si strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura si de asuprirea duhurilor rele. Se citeşte si rugăciunea de curăţenie pentru cei care s-au atins de lăuză, considerându-se „necuraţi”, după Levitic (12, 1-4). Dacă preotul face această molitfă acasă, stropeşte cu apă sfinţită pruncul, casa şi pe cei ai casei; iar copilul însemnat cu semnul sfintei cruci la frunte, la gură şi la inimă. Din apa sfinţită cu acest prilej se obişnuieşte a se pune în baia (scăldătoarea) copilului, în primele trei zile după naştere.
2) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, la opt zile după naştere.
La opt zile după naştere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut şi face rugăciunea de punere a numelui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minţii şi a gândurilor; la gură, pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării, şi la piept, pentru ferirea inimii de poftele şi patimile trupeşti; apoi îi citeşte o rugăciune pentru punerea numelui. În timpul din urmă, preoţii împreunează această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului. Datina de a pune numele pruncului a opta zi după naştere este veche, fiind moştenita din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor de sex bărbătesc, prin taierea împrejur şi prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi, creştinii, am păstrat-o fiindcă şi Mântuitorul însuş a fost tăiat împrejur a opta zi după naştere, când I s-a pus numele de Iisus (Luca 2, 21).
Numele care se dă la botez este de obicei numele naşului sau al Sfântului zilei, sau al altui sfânt pe care părinţii îl aleg copilului ca patron sau ocrotitor. Este bine să se pună nume de sfinţi din calendarul ortodox. Sfântul al cărui nume îl purtăm trebuie să fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau păzitor, ci si un model de urmat şi un îndemn statornic spre adevărata vieţuire creştinească.
3) Rânduiala îmbisericirii pruncului şi a curăţirii lăuzei, la 40 de zile după naştere.
La 40 de zile, lăuza luând pruncul vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de curăţire si de îmbisericire a copilului. Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curăţeniei, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în braţe de dreptul Simeon, binecuvântând pe Dumnezeu că a văzut mântuirea aşteptată de Israel (Luca, 2, 22-30). Preotul citeşte molitvele de curăţire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curăţească de întinăciunea lăuziei şi să o învrednicească a intra din nou în sfântul locaş şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, sa-l binecuvânteze şi să-l sfinţească, învrednicindu-l, la vremea cuvenită, de luminarea botezului.
După terminarea rugăciunilor – citite în pronaosul bisericii – dacă pruncul este deja botezat, preotul luându-l pe braţe îl închină la sfintele icoane, ca Domnul Iisus şi Maica Domnului să-l ocrotească în viaţă rostind cuvintele: „Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”; iar dacă este băiat merge cu el şi în altar, închinându-l în cele patru părţi ale Sfintei Mese şi la Proscomidie, apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Şi încredinţându-l mamei îi miruieşte pe amândoi. In caz că pruncul e nebotezat, preotul, după ce l-a luat în braţe, face cu el – din pronaos spre altar – semnul crucii şi miruieşte numai pe mamă, urmând a-l îmbiserici, după botez.
Dumnezeu să vă aibă în pază!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
