Hristos a înviat, Părinte. Am şi eu o întrebare, dar mai bine spus, am o patimă care mă poartă deja de mai mult de jumătate de an, şi această patimă este gelozia. În luna ianuarie 2012 am făcut cunoştinţă cu o fată de care m-am îndrăgostit de la prima vedere. Şi în ciuda tuturor vorbelor care se spun că nu există dragostea la prima vedere, dar şi mulţi spun că există, eu cu inima sinceră spun că există dragoste la prima vedere. Cred că problema geloziei mele este că între noi este o dragoste la depărtare, căci din cauza şcolilor la care învăţăm, noi ne aflăm la o distanţă de 300 km unul de altul. Eu învăţ de preot, iar ea de jurist. Ştiu că ea conştiintezează cine va fi în viaţă şi ştie că dacă vrea cu mine să fie în viaţă, trebuie de multe să se lepede, am în vedere discotecile şi multe alte veselii. De când ne-am cunoscut, noi la discotecă nu mergem şi noi deja ne-am deprins cu aceasta. Mulţi îi spun ei că nu este pentru a fi matuşcă, nu aceasta este crucea ei în viaţă. Dar eu nu cred. Dragostea nu cade niciodată. Ştiu că ea este cuminte şi practic fiecare pas ea mi-l spune mie, dar eu uneori nu cred şi îmi vin diferite gânduri rele despre ea, căci eu sunt într-un oraş dar ea în altul. Sunt foarte gelos, şi problema este că eu foarte tare vreau să scap de gelozie, dar nu pot. Aseară iarăşi ne-am certat dintr-un nimic, din cauza unei foto care a postat-o cu ea prin internet pe site, dar eu i-am zis ca să nu facă aceasta ci să lase foto numai cu mine în doi. Dar nu m-a ascultat, şi iarăşi şi iarăşi am iertat-o. Ajutaţi-mă vă rog ce să fac ca să scap de gelozie şi cum să ne înmulţim dragostea unii faţă de alţii? Mulţumesc frumos.
- Igor a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Un raspuns la faptul ca gelozia nu este ceva rau, l-am gasit la Pavel Florenski. El afirma ca prin iubire, cineva alege din multime o persoana si devine una cu ea. Daca pana la alegere persoana respectiva era una obisnuita, pentru cel care a ales ea devine neobisnuita, iesita din comun. O vede ca fiind unica. Fara constiinta unicitatii, cel care a facut alegerea ar putea sa o inlocuiasca oricand cu altcineva.
Din momentul in care persoana din multime a consimtit sa fie aleasa, ea trebuie sa faca tot posibilul sa nu coboare de pe piedestalul exceptiei, singularitatii, alegerii. In raport cu cel care a ales-o, ea trebuie se comporte ca unul diferit de ceilalti, ca cineva ce nu poate fi inlocuit. In acest sens, Pavel Florenski spune ca „trebuie sa aiba pe cap coroana regala, nu o scufie de noapte”.
In momentul in care cea aleasa isi incalca rangul si pozitia, pe care le-a acceptat in mod liber, cel care a ales-o nu poate ramane fara reactie. Aceasta reactie este manifestarea geloziei, a geloziei pentru dragostea sa, adica grija pentru neprihanirea, pentru autenticitatea, in sfarsit, pentru conservarea dragostei sale. El nu doreste ca ea sa coboare de pe tron si sa mearga in multime, sa revina din triumf la cotidian. In acest caz, el nu poate sa iubeasca si sa nu fie gelos. Incearca sa depuna tot efortul ca ea sa nu se piarda in multime.
„Revnosti”, termenul pentru gelozie din limba rusa, se caracterizeaza ca forta, putere, incordare. „A avea gelozie”, inseamna „a te zbate din toate puterile”, „a te avanta in fuga, neramanand in urma”. Asa putem intelege de ce Sfantul Isaac Sirul a afirmat despre gelozie ca se compune din frica de a nu pierde un bun si dorinta de a-l pastra.
Daca Dumnezeu este gelos, iar El nu poate fi in nicio situatie cauza sau izvorul raului, trebuie sa retinem ca gelozia nu este un rau de care trebuie sa scapam imediat, caci ea a fost numita de Sfantul Isaac Sirul „caine si pazitor al legii lui Dumnezeu”. Dumnezeu devine gelos fata de idoli, de falsii dumnezei. Inchinarea la acestia inseamna ca omul sa-si piarda statutul de parinte al creatiei. Cand omul se desparte de Dumnezeu se pierde in ceea ce este trecator, iar in momentul in care ramane in relatie cu El, lumea se transfigureaza prin el. Minunat a afirmat parintele Staniloae: „lumea nu-l poate asimila pe om decat daca il pierde, pe cand omul poate asimila lumea in sine fara sa o piarda”.
In iubire trebuie sa faci tot posibilul ca sa-i descoperi celui iubit statutul de ales. Dar in momentul in care nu ti se mai recunosc dreptul si datoria de a fi gelos, nu-ti mai ramane decat sa-l cobori pe cel iubit de pe tron. Insusi Mantuitorul, cand a ajuns la aceasta limita, de la care era clar ca poporul ales nu mai poate fi impresionat cu dragostea Sa, S-a intors: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am vrut sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit. Iata, casa voastra vi se lasa pustie” (Matei 23, 37-38).
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
