despre indreptarea aproapelui

0
0

Sărut mâna! Am citit mesajele anterior postate de credincioşi, şi mi-a plăcut sinceritatea cu care s-a răspuns de fiecare dată, şi chiar în duhul Ortodoxiei. De aceea, am şi eu o mare rugăminte să mă luminaţi: Verişorul meu, de 20 ani, care îmi e ca un frate, s-a împrietenit cu o fata de 16-17 ani. Aceasta spune că are duhovnic, se spovedeşte şi chiar se împărtăşeşte, ba chiar l-a dus şi pe el la spovedit, dar ei trăiesc împreună, şi consideră că nu fac pacat. Familia noastră a acceptat greu situaţia, mai mult să zic, nu o acceptă şi la început a fost mare valvă. Deşi toţi ne-am exprimat pe rând dezacordul, chiar făţiş, până la urmă parinţii lui, adică unchii mei, au acceptat ca ea să ramână şi în unele nopţi la ei acasă, chiar foarte des, deci să se întâmple totul sub nasul lor, cu acordul lor,că, zic ei, e mai bine aşa, decât altfel. Părinţii fetei nu ştiu, ea crescând în casă departe de ei, locuind doar cu fratii mai mari, care o acoperă ori de câte ori s-ar putea vădi că relaţia cu vărul meu este una complexă. Problema mea, este că nu ştiu cum aş putea să-i ajut. De căsătorie nu vor să audă, că spun că sunt prea tineri, iar vărul meu susţine că vrea să-şi trăiască viaţa, unchiul meu susţinându-l acerb. Din pricina convingerilor mele, care ţin şi de educaţie, am dezvoltat şi resentimente chiar faţă de această fată. Iar situaţia e cu atât mai paradoxală, cu cât pe mine şi părinţii, dar şi unchii mei inşişi m-au educat cu nişte convingeri sănătoase, care acum spun ca sunt invechite. Aş vrea să nu mai gândesc de rău această fată, pentru ca acesta a fost primul impuls, până la urmă e tot un copil, şi nu trebuie să o judec, iar al doilea este cel de a-i certa ori de câte ori o văd noaptea la el, dar mă abţin, pentru că ştiu ca aşa aş face mai rau. Mă tem că nu aş zidi criticând-o. Unchilor şi vărului le-am zis pe fată ce am avut, dar ea e străină şi mi-e ruşine, plus că ar fi culmea să deschid un subiect aşa delicat în faţa tuturor.(particular, subtil, vărul are grijă să nu mă lase cu ea, cunoscându-mi convingerile, şi de teamă să nu piardă accesul la distracţie). Să nu mă fac că nu văd, cred că iarăşi nu s-ar cădea. Ce pot face, deci, pentru sufletul meu, dar şi pentru ale lor? Aş vrea să scap de încordarea vis-a-vis de relaţia lor, şi să-i ajut să vadă adevărul, ca să vieţuim cu toţii în pace şi plăcut Domnului. Amin! Mulţumesc!

  • Cristina a întrebat 12 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

DRagă frate , săi judeci nu e corect ba chiar e și păcat, cel mai corect va fi dacă o să te rogi pentru ei ca să le lumineze Dumnezeu mintea , să se lepede de mârșavul păcat al curviei, pentru că :Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. ” (I Corinteni 6, 9-10). Sfîntul Apostol Pavel condamnă aceste fapte reprobabile şi în alte pasaje: Romani 1,23-27; I Timotei 1,9-10; etc.„O neam desfrînat şi îndărătnic… pînă cоnd vă voi suferi?” (Matei 17,17) , ne întreabă şi pe noi Domnul. Noi ce vom răspunde?! Oare vom lăsa să fie mutilaţi psihologic, emoţional şi comportamental copiii noştri? Să ne trezim mai înainte de a ne zgudui imoralităţile şi monstruozităţile tinerilor educaţi astfel.Putem prefera tăcerea, dar care este folosul nostru al tuturor, dacă vom tăcea prefăcîndu-ne că totul este normal, că totul este bine în societate?! Cu toţii ştim ce se întоmplă în jurul nostru: mai ales, tinerii sînt bulversaţi din această perspectivă, dar şi cei mai în vîrstă. Am întîlnit mulţi tineri dezordonaţi, neorînduiala punînd stăpînire pe ei, mai ales, din cauza desfrînării. Nu mai vorbesc despre faptul că desfrînarea distruge familiile, îl distruge pe om şi conduce şi la multe alte păcate grave (precum minciuna, furtul sau uciderea).Oare n-ar trebui să oprim acest dezmăţ care strică societatea noastră şi neamul în general? N-ar trebui să învăţăm copiii noştri castitatea, înfrînarea şi să luăm atitudine faţă de îndobitocirea forţată care ni se impune?Dar numai cu blândețe și sfaturi utile și convingătoare , exemple ale părinților noștri înaintași, care au avut capacitatea de a convinge mii de creștini, prin viața lor proprie și prin sfaturile date cu ajutorul lui Dumnezeu pe care trebue să-l cerem neapărat în fiecare zi.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.