Pescar de oameni

Peștii și toate vietățile mării, cât și a pământului, i s-a dat omului de către Dumnezeu spre întrebuințare, mâncare. Așa că nu văd eu răutate aici, ci pescarii își hrăneau și familiile, copiii, era practic unicul mod de dobândire a mâncării, în acel teritoriu arid. Marea îi hrănea și era îndeletnicirea cea mai importantă. Deci, ceva ce ținea oamenii în viață, de care ei depindeau. Spusele Mântuitorului trebuie înțelese figurativ: avea să înțeleagă că el, apostolul Petru și ceilalți vor fi baza, acei primi pescari, care vor atrăgea în plasa lor pe  primii, adevărați creștini. Însă cu o deosebire, nu spre moarte – dar spre viața veșnică. Și nu prin momeală înșelătoare, ci prin adevăr și fapte drepte de urmat. Nu spre a face din asta comerț și a se îmbogăți, ci spre a înmulți dragostea și a face să crească oastea cerească, a oamenilor drepți și credincioși – bogăția lui Dumnezeu! E bine că întrebați ce nu știți, și de v-ați încurcat, nu încercați să răstălmăciți singuri Sfânta Evanghelie, ca să nu rătăciți, ci întrebați preoții, sau pe duhovnicul dvs, ori rugați-vă Tatălui să vă dea harul priceperii. Astfel veți înțelege corect și se va hrăni sufletul dvs.

Doamne ajută!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie