prieteni

0
0

Părinte, vin și eu cu rugămintea de a mă ajuta să înțeleg dacă procedăm bine atunci când avem un necaz, o suferință, o neplăcere la serviciu etc să începem a ne jelui apropiaților? Deși am crescut fără mamă am avut mereu în jurul meu oameni care la tot necazul ce a venit peste mine m-au susținut. (Când am mai crescut am înțeles că avem de fapt totuși pe Maica Domnului, măicuța ce ne ajută mereu). Știu că nu-i bine să-i superi și să-i mai întristezi pe apropiați cu ale tale griji, dar deseori când am o supărare primul lucru este că-mi sun surioara și mă ”plâng”, știind că ea are ale ei griji de familie. Dar, de cealaltă parte, mă gândesc, că dacă nu aș spune nimănui necazul ce îl am, mi-ar fi mult mai greu să găsesc liniștea (O dată, având multe neplăceri, sufeream mult, și doar o singură frază scrisă de cineva apropiat- m-a ajutat sa depășeșc acestea: mulțumește lui Dumnezeu că nu te-a uitat. Mai ales, că cei dragi găsesc mereu cuvinte prin care reusesc să mă susţină. Doar că, la ale lor probleme, le mai dau şi pe ale mele. Deci cum e mai bine de procedat? Bunul Dumnezeu să ne ajute în toate!

  • a întrebat 12 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragii mei de aceia și avem rude, prieteni apropiați nouă pentru a ne ajuta, consola, bucura de toate cele ce se petrec cu noi în aciastă viață.Este foarte bine venit când prietenii noștri sunt alăturia de noi nu numai la bine dar și în momentele de greu , fie trupește sau sufletește dar susținerea uneori e ca un balsam care ne unge cu alifia lui locurile dureroase, de aceia se spune că prietenul la nevoie se cunoaște. Deci să vă dea Domnul numai prieteni samarineni prin apropiere ca să simțiți ajutorul și spriginul lui Dumnezeu în apropiere pe tot parcursul vieții.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.