Probleme in viata de familie cu sotul

Doamne ajută! M-am căsătorit la vârsta de 20 de ani cu soţul meu, avem 2 copii, însa în decursul celor 20 de ani care au trecut de când ne-am cununat, am stat de multe ori despărţiţi….Pentru 6 ani am fost despărţiţi unul de altul, copiii au rămas cu mine pentru că erau mici , dar nu i-aş fi abandonat pentru nimic în lume. În acest timp soţul meu a avut 2 relaţii mai stabile, plus că mai avea şi alte femei care le cunoştea. După aceşti 6 ani de despărţire timp în care a trebuit să mă lupt să asigur o pâine copiilor şi o casă, când am reuşit un pic să mă pun pe piciorele mele (cum se zice), soţul meu s-a întors, cerându-mi să ne impăcăm văzând că relaţiile lui nu au mers, ţinând cont că avem doi copii şi că între noi a fost dragoste. Se vede că mi-a atins coarda sensibilă a inimii şi am acceptat (nu aveam pe nimeni în acel moment, nu reuşisem să-mi fac o relaţie deşi am cunoscut diverşi bărbaţi, pentru că aveam multe probleme şi nu aveam timpul necesar să-l dedic şi altei persoane). Sunt aproape 4 ani de când ne-am împăcat, dar eu încredere deplină în soţul meu nu am avut, simţeam că mă minte, că are gânduri ascunse mereu. Chiar de curând i-am descoperit pe telefon mesaje de la o altă femeie, iar în momentul când i-am spus, a avut o reacţie foarte urâtă, deoarece i-am amintit că în momentul când ne-am împăcat, a promis că nu-i mai trebuie alte femei, iar în cazul că se va întâmpla, a zis că va pleca singur de la noi, spunând adevărul că nu este chiar atât de nemernic. Am suferit mult, însă nu am acceptat ca el în momentul când se ceartă cu mine imediat îşi găseşte o altă femeie şi apoi întorcându-se acasă nu ai cu cine să dialoghezi…m-a ameninţat că de mâna lui voi sfârşi, zicând să nu o mai fac pe sfânta cu rugăciunile mele şi multe altele. A certat şi copii, spunând că ei nu au dreptul să-l judece pentru că pe el îl va judeca Dumnezeu, nu noi, iar eu dacă am ajuns unde sunt acum, sunt datorită lui. Casa unde locuim este cumpărată de mine de 6 ani şi plătesc rate la bancă lunar fiindcă am făcut un împrumut pe timp de 30 de ani. A plecat cu o parte din haine în aceeaşi zi, nu mi-a lăsat cheile locuinţei deoarece trebuie să vină să-şi ia şi celelalte lucruri. O spun cu toată sinceritatea, că mi-am dorit o căsnicie bazată pe dragoste, sinceritate şi fidelitate, însă el încercă să-mi impună că avem o obligaţie în faţa lui Dumnezeu să stăm împreună, macar până la majoratul copiilor, chiar dacă noi doi nu ne potrivim caracterial şi nici dintr-un punct de vedere, a zis că el nu îşi găseşte liniştea cu mine şi nu se simte liber, că simte că am pus stăpânire pe viaţa lui. Nu voia să-l sun la telefon şi nici nu mă sună macar, dacă-l sunam, căuta scuze că are treabă sau zicea că nu avem filing la telefon, totul era o scuză. Îmi pare rău, dar după aceşti 20 de ani am obosit. Dvs ce mă sfătuiţi? Vă mulţumesc din suflet!