viata de zi cu zi

Sărut mâna, părinte și mă iertați pe mine păcătoasa. Sunt multe zile în care sunt tristă, mă rog lui Dumnezeu, după puterea mea și mă gândesc la păcatele mele, la toate greșelile ce le fac față de alții și mă întristez și mai tare. Mereu am senzația de culpă față de toată lumea ce mă înconjoară și în primul rând de Dumnezeu. Aș vrea să fac numai bine, dar cum sunt ființă vie și păcătoasă mereu greșesc. Locuiesc în străinătate și aici serviciul meu este la îngrijirea bătrânilor. Încerc să am multa răbdare, dar sunt momente când simt că nu pot. Locuiesc cu o bătrână care are demență și singură nu știe ce trebuie să facă. Eu am toată responsabilitatea cu ea căci familia are fiecare treaba lui. Știu că pentru asta sunt plătită, familia este mulțumită, dar eu mereu trăiesc cu senzația de vinovăție. Ea zice că comandă ea, nu vrea uneori să respecte programul pe care-l are, nu vrea să mănânce, să se schimbe, să doarmă și multe altele. Sunt zile când începe să țipe, să mă certe, să-mi vorbească urât și să se comportă ca un copil. Eu nu mă supăr, dar trebuie să fac cu ea totul cu forța, și am momente când mai trag de ea, o mai scutur, mai trebuie să-i dau peste gură să nu țipe, dar vreau să înțelegeți ca și unui copil nu din răzbunare, ci ca să o fac să înțeleagă și să asculte de mine. Vreau să vă spun căci cu familia nu prea face așa numai cu mine că știe ca nu sunt din familie. Am momente că aș vrea să las acest servici, nu sunt alte locuri de muncă, și câteodată mie milă de ea și aș vrea să o îngrijesc. Câteodată o las să facă ce vrea dar la fel mă simt vinovată că nu am făcut ce trebuia.Vă rog din suflet să-mi dați un sfat, aici nu este biserică ortodoxă în apropiere și nu pot vorbi cu un preot că lucrez  internă  și puținul timp liber pe care-l am mai am grijă și de soțul meu care mai mult stă singur. Vă mulțumesc din suflet și vă rog dați-mi un sfat. Dumnezeu să vă ajute să ne puteți lumina și pe noi păcătoșii cu sfaturile dumneavoastră.