Adevarul

Blagosloviţi, părinte! Aş vrea şi eu să spun ceva referitor la răspunsul dat de Dvs. la întrebările mele, nr. 15885/23.02.2013. 1). La întrebarea: Care este botezul corect: prin stropire sau afundare a copilului? Sunt de acord cu răspunsul Dvs. că botezul corect este cel prin afundare, însă specificaţi că valabil este şi cel prin stropire, unde scrie aceasta, părinte, pe ce vă bazaţi? Dacă aţi citit cartea “Viaţa şi Învăţăturile Cuviosului şi Sfântitului Mucenic Cosma Etolianul, Luminătorul Greciei şi Apostolul săracilor” se specifică clar referitor la botez (pag. 126), să scufundaţi cu totul în cristelniţă, să aveţi în ea multă apă şi să faceţi 3 cufundări…”, la (pag. 110) scrie: “sfinţiţi preoţi, se cade să aveţi cristelniţe mari în bisericile voastre, ca pruncul întreg să fie cufundat în ele şi el să nu rămână neudat nici măcar cât e ochiul unui purice, fiindcă pe acolo intră Diavolul, şi deaceea copii voştri sunt lunatici, demonizaţi, în spaime, ajung nenorociţi, că nu au fost botezaţi bine…” Este de neconceput, cum în prezent este încălcată Taina Sfântului Botez, de preoţi care totuşi ştiu care e adevăratul botez, dar recurg la botezul prin stropire, multora fiindu-le frică, vezi să nu păţească ceva copilul. Astfel, canonul 50 al Sfinţilor Apostoli, consemnează: „Dacă vreun Episcop, sau Presbiter nu va săvârşi trei afundări ale unei Taine, ci o afundare, care se dă intru Moartea Domnului, să se caterisească. Că nu a zis Domnul intru Moartea mea botezaţi. «Ci mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh»”. Vedem că Sfinţii Apostoli ameninţă cu caterisirea pe slujitorii care ar îndrăzni să săvârşească Botezul doar printr-o singură afundare. Oare ce pedeapsă ar fi prescris ei pentru slujitorii care ar fi inventat alte metode de botezare? Nu este vorba aici de o gândire învechită şi de lipsa de înţelegere din partea celor, care au alcătuit rânduielile bisericeşti, căci fiecare gest are semnificaţia lui. Aşa cum îi zice şi numele, „Botezul” (de la grecescul „baptizo”) înseamnă afundare şi ar trebui să nu se mai numească botez acea slujbă în care se foloseşte alt ritual decât cel al triplei afundări cu pomenirea de fiecare dată a Persoanelor Sfintei Treimi. 2). În ceea ce priveşte întoducerea calendarului Gregorian, aş vrea să vă intreb de ce bisericile din Rep. Moldova acceptă de a sărbători unele sărbători cum ar fi Naşterea Domnului atât pe stil vechi cât şi nou? Şi ce părere aveţi referitor la denaturarea postului Sf. Apostoli, care poate ţine 2-3 zile sau deloc, post care din Tradiţia Bisericii Ortodoxe ştim că posturile ar trebui să ţină cel puţin 8 zile? Vă prezint mai jos câteva argumente din care reese necanonicitatea schimbării calendarului. Necanonicitatea schimbării calendarului se dovedeşte prin încălcarea următoarelor sfinte canoane: • Canonul al 7-lea al Sf. Apostoli „Dacă vreun episcop, preot sau diacon va sărbători Sfânta zi a Paştelui înainte de primăvăreasca isimerie (sau odată cu evreii) să se caterisească” Biserica Ortodoxă Română, prin schimbarea calendarului şi a pascaliei a încălcat aceste canoane. În anul 1926 şi 1929, Miron Cristea (greco-catolic), susţinut de Iuliu Maniu, prim-ministru (tot greco-catolic), impune Bisericii sărbătorirea Paştelui înaintea evreilor şi în aceeaşi zi cu Biserica Catolică din Apus. Mitropolitul Gurie al Basarabiei, a criticat dur această hotărâre a Patriarhului Miron Cristea. Clerul ortodox rus din Bucureşti a luat o poziţie adversă. Acest fapt a determinat pe mulţi credincioşi să se reîntoarcă la calendarul iulian. • Canonul al 7-lea de la Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes: „Nimănui nu-i este slobod a aduce, a scrie sau a alcătui altă credinţă (reguli de credinţă), afară de cea hotărâtă de Sf. Părinţi, aflaţi în cetatea Niceea împreună cu Duhul Sfânt. Dacă cineva va îndrăzni a alcătui altă credinţă sau a propune cuiva care vrea să se întoarcă la cunoştinţa adevărului, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean să se afurisească” • Canonul I al Sinodului al IV-lea din Constantinopol: „Canoanele aşezate de Sf. Părinţi la fiecare Sinod ecumenic, hotărâm să se păzească” • Canonul I al Sinodului local din Antiohia: „Toţi cei ce îndrăznesc a dezlega hotărârea Sfântului şi marelui Sinod cel adunat în Niceea, în fiinţa bunei cinstiri a preaiubitului de Dumnezeu Împăratului Constantin pentru Sfânta sărbătoare cea mântuitoare a Paştelui, să fie neâmpărtăşiţi şi lepădaţi de la Biserică de vor stărui împotrivindu-se mai cu prigonire celor bine dogmatisite. Şi acestea să fie zise pentru mireni. Iar dacă vreunul dintre proiestoşii Bisericii, episcop sau preot sau diacon, după hotărârea aceasta ar îndrăzni pentru răzvrătirea popoarelor şi tulburarea Bisericilor a se osebi şi cu Iudeii ar săvârşi Paştile,(cu atât mai mult înaintea lor n. ed.) pe acesta Sfântul Sinod străin de Biserică l-a judecat, ca pe unul ce nu numai luişi s-a făcut pricinuitor de păcat, ci şi multora de stricăciune şi răzvrătire. Şi nu numai pe unii ca aceştia îi cateriseşte de Liturghie, ci şi pe cei ce vor cuteza a se împărtăşi cu aceştia după caterisire. Iar cei caterisiţi să se lipsească şi de cinstea cea din afară, pe care a câştigat-o sfântul canon şi de preoţia lui Dumnezeu”. În 1926 greşeala a fost şi mai mare! Paştele creştinilor din Biserica Română s-a sărbătorit chiar şi înaintea paştelui iudaic şi odată cu catolicii. • Canonul 1 de la cel de-al doilea Sinod ecumenic: Au hotărât Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol a nu se strica credinţa Sfinţilor Părinţi cei 318 adunaţi în Niceea Bitiniei, a rămâne aceea domnitoare şi a se anatematisi toate eresurile. Referitor la data Sfintelor Paşti, la Niceea Sfinţii Părinţi au hotărât patru principii, încălcate pentru anii 1926 şi 1929. Deci Paştele se cuvine a-l sărbători: ˇ după isimeria cea de primăvară (echinocţiu), deci după 21 Martie (stil vechi) ˇ nu întru aceiaşi zi cu Iudeii (cu atât mai mult mai înainte) ˇ nu imediat după isimerie, ci întru întâia Duminică de după luna plină pascală, care va fi după isimerie; ˇ după luna plină pascală, îndată în prima Duminică. • Canonul 1 de la cel de-al 6 Sinod Ecumenic: ” …hotărâm cu dumnezeiesc Dar a fi neînnoită şi nestrămutată credinţa cea predanisită nouă, atât de înşişi văzătorii şi slujitorii Cuvântului, aleşilor de Dumnezeu Apostoli, dar încă şi de cei 318 Sfinţi Părinţi adunaţi în Niceea în zilele lui Constantin… Legiuim cu ale tuturor bărbaţilor celor care au făcut bună încuviinţare Bisericii lui Dumnezeu, care au fost luminători în lume, Cuvântul vieţii ţinându-l, credinţa a o păzi adevărată şi până la sfârşitul veacului neclătită a rămâne şi conscriptele lor şi dogmele lor cele de Dumnezeu predanisite. Lepădăm şi noi şi anatematisim pe toţi pe care ei i-au lepădat şi i-au anatematisit, ca pe vrăjmaşii adevărului şi care au întărâtat cele deşarte împotriva lui Dumnezeu şi nedreptate au cugetat spre înălţime. Iar dacă cineva nu va ţine şi nu va îmbrăţişa prozisele dogme ale bunei cinstiri de Dumnezeu şi nu vor slăvi şi nu vor propovădui aşa şi s-ar apuca a meşteşugi împotriva acestora, anatema fie, după hotărârea cea acum aşezată de către Sfinţii şi Fericiţii Părinţi, iar din creştinescul catalog ca un străin să se scoată şi să cadă. Că noi nici a se adauge, nici a se scoate, după cele mai înainte hotărâte, nicidecum am socotit …” Tâlcuirea canonului 21 de la Gangra, condamnă pe cei care introduc scornituri: Acestea le-am hotărât nu ca să rupem pe creştinii care se nevoiesc întru Dumnezeu după Canoane şi dumnezeieştile Scripturi, ci pentru ca să îndreptăm pe cei ce cu mândrie întrebuinţează nevoinţa, se fălesc împotriva celorlalţi şi născocesc noutăţi în Canoanele Bisericii. • Canonul al 19 al Sinodului din Sardichia: Dacă cineva (episcop sau preot) ar îndrăzni altceva a face afară de cele socotite de toţi, sârguindu-se a plăcea mai mult mândriei şi trufiei decât lui Dumnezeu, acesta va pierde cinstea şi vrednicia episcopiei sau a preoţiei, adică se va caterisi. • Canonul al 8-lea de la Sinodul Ecumenic din Constantinopol, anul 1583: „Toţi cei ce ar cuteza să strice aşezământul Sfântului Ecumenic Marelui Sinod ce au fost întâi la Niceea în prezenţa prea iubitorului de Dumnezeu Împăratului Constantin, aşezământ ce se atinge de Sfânta Serbare a Mântuitoarelor Paşti, să nu aibă comuniune cu Biserica şi să fie îndepărtat de la ea, dacă cu îndărătnicire se vor împotrivi la cele cu temei bine orânduite şi poruncite; şi, aceasta este zis pentru mireni. Iară dacă cineva dintre preoţii Bisericii, episcop sau prezbiter sau diacon, după această hotărâre ar îndrăzni, pentru răzvrătirea popoarelor şi tulburarea bisericilor, să se despartă şi să săvârşească Sfintele Paşti împreună cu iudeii, pre unul ca acela Sfântul Sinod l-a osândit la înstrăinare de la Biserică. Şi aşa trebuie a ne conforma cu acest canon al Părinţilor; ceea ce până acum, deopotrivă cu toate celelalte, prin Darul Lui Dumnezeu, păzeşte Biserica lui Hristos. AMIN”. P.S. Aş avea rugămintea la Dvs. să nu generalizaţi răspunsurile, ci să le argumentaţi. Vă mulţumesc!