Părinte, suntem în Italia de 10 ani, de pe la 20ani, şi de atunci avem prieteni care respectiv s-au căsătorit, şi noi la fel, fiecare avem familie, suntem mai multe cu copii. Noi avem copii şi frecventăm biserica regulat, ei nu au copii şi nu merg niciodată la biserică, poate una sau de doua ori pe an, alţii (c) nu merg niciodată la biserică, au o fata de 8 ani care cu părere de rău acum duminica am aflat că au botezat-o la catolici, şi acum că s-a năcut a doua fetiţă o botează pe 29 decembrie şi cumatrie fac tot la catolici. Noi am aflat de la (b), că ei sunt mai prieteni şi cumătri. Ştând duminica la masă, le-am spus că este păcat, şi acum suntem în post şi nu se face petrecere, şi ei, ca de obicei că nu este prima oară când ne contrazicem, au zis că ce nu-i tot botez, că catolicii îi primesc şi acceptă pe toţi numai la noi toţi se simt mai sus ca alţii, ca au fost asta vara acasă, în moldova şi preotul n-a vrut s-o pomenească la sănătate, şi le-am zis că preotul are dreptate, şi multe alte vorbe, la care eu am preferat să tac, pentru că se ajungea la ceartă, prietenii(b) cam de vre-un an încearcă să aiba un copil şi nu pot, şi deoarece viaţa lor sexuală este în continuu, le-am spus sa se mai abţină măcar miercuri, vineri, duminica, chiar şi în ziua de paşte ei nu stau fără asta (Doamne iartă-mă, că nu vreau să-i judec), tot mi-au venit cu diferite argumente despre medicină şi ştiinţă. Ei zic ca cred în Dumnezeu şi nu fac la nimeni rau. Deoarece ca persoane îs bravo, ne ajuta mereu, mă doare să aud cum gîndesc, şi mai tare mă doare ca nu pot să apăr ortodoxia că-s slabă şi eu în credinţă dar sper la mila lui Dumnezeu, şi la mântuirea sufletelor noastre. Eu îs tare păcătoasă, şi vă rog să mă iertaţi, dar intenţia mea n-a fost de a judecă, vreau sa-i ajut, dar sunt neputincioasă. Cum trebuie să reacţionez când ajunge discuţia despre biserică, despre preoţi ? Ca tot ce nu le-aş spune pentru ei n-are sens, mai bine tac şi ar trebui să mă rog pentru ei, dar eu păcătoasă nu mă rog nici pentru mine. Mă rog de ma iertaţi.
- natalia a întrebat 11 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, vezi că răspunsul la toată întrebarea lai și dat singurică. Mai bine taci și te rogi pentru ei. Credința fără fapte moartă este. „Dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus, şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat însă de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa“ (Iac. 1, 21-25). Ce folos, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? Şi s-a împlinit Scriptura care zice: „Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate“ şi „a fost numit prieten al lui Dumnezeu“. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este“ (Iac. 2, 15-26). Argumentarea Sfântului Apostol Iacov este foarte lucidă şi concisă pe tot parcursul Epistolei sale. Într-adevăr, ce valoare poate avea o credinţă care nu ne îndeamnă deloc la practicarea iubirii faţă de ceilalţi?
Și la finalul acestor îndrumări vreau să te îndemn a citi poezia; Credinta-i moarta fara fapte. Sper să îți fie de ajutor.
Prot.Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
