Sărut mâna părinte! În urmă cu câţiva ani am spus şi eu rugăciunea inimii aşa cum o spun călugării, în ritmul respiraţiei. Am vrut să experimentez, doar, şi practic e foarte bine să te rogi. Îmi făceam treburile prin casă şi mă rugam şi deodată mi s-a întâmplat ceva extraordinar: din zona inimii au început să se reverse în tot corpul cercuri concentrice de o anumită stare… bucurie, iubire, nu ştiu precis ce era sau mai bine zis era ceva ce seamană cu starea de a te simţi iubit. Eram şi speriată de ceea ce mi se întâmplă, şi uimită şi fericită, dar şi foarte lucidă şi detaşată, era ca şi cum aş fi fost propriul meu spectator. Din această stare m-a întrerupt cineva care a venit să-mi spună că a căzut unul din copiii mei şi îl doare mâna. Pe lângă faptul că am fost foarte speriată, copilul avea o entorsă, m-am simţit şi foarte vinovată, credeam că accidentul are legatură cu acea rugăciune, mi-am amintit cuvintele psalmistului „când te apropii de Dumnezeu fii pregătit pentru încercări şi ispite”. Nu eram pregatită pentru aşa ceva şi am abandonat total rugăciunea inimii. Dar în toţi aceşti ani din când în când înfloreşte din senin în sufletul meu acea stare în momente banale, când sunt singură şi liniştită, când îmi beau ceaiul sau privesc grădina, deşi nu mă gândeam la Dumnezeu. Dar atunci când din senin îmi simt sufletul îmbrăţişat cu iubire şi revărsând iubire eu ştiu în adâncul meu ca sursă acestei trăiri este Iisus, şi ca inimă îşi cere hrană rugăciunii, dar mi-e teamă. Spuneţi-mi vă rog dacă e posibil să fi experimentat chiar şi eu urmările acestei rugăciuni speciale, am auzit că doar călugării foarte îmbogăţiţi duhovniceşte pot trăi cu adevărat acea rugăciune, eu sunt departe de a fi aşa ceva, prin urmare e o înşelatorie? Se poate juca cu sufletul nostru, cu sentimentele şi cu tot ceea ce ţine de afect înşelatorul? Şi nu este un sacrilegiu să mă mai rog aşa având în vedere faptul că nu sunt înduhovnicită?(încă).
- Maria a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
După părerea Sfinților Părinți, ”dulceața”, ”plăcerea” rugăciunii nu depind de rugător, ci sunt daruri ale lui Dumnezeu, care nu pot fi dobândite decât dacă ne vom lepăda în timpul rugăciunii de tot ce ne împiedică să fim cu Dumnezeu. E drept că înselătorul are multe mijloace de a înșela, dar după această simți tulburare și neliniște. În schim în acest caz al dvs, nu v-ați gândit că poate anume acel înșelător v-a îndepărtat de la rugăciunea inimii prin copilul dvs?! Dacă Dumnezeu e dragoste și v-a dat așa dar de frumos, învinuiți mai întâi pe El?! Și chiar de ar fi fost o pedeapsă ori ispită, oare nu se cădea dvs să vă smeriți și mai mult și să lucrați rugăciunea inimii?! Sau oare credeți că Dumnezeu cu o mână îți dă un dar, iar cu alta te lovește?! Eu cred că nu, și dvs ați înțeles greșit spusele psalmistului pentru acel moment. Când te apropii de Dumnezeu, lupta e mai mare, deci și ispitele sunt mai aprige. Noi însă suntem nevrednici și la începutul căii, dvs însă, împiedicându-vă de o pietricică, ați dat mânile jos. Sfântul Ioan din Kronstadt, spunea: ”Recurgând constant, corect, și intens la Rugăciunea lui Iisus, nevoitorul nu numai că se eliberează de patimi, ci poate dobândi în cele din urmă o asemenea stare harică, încât rugăciunea se transformă în totalitate în rugăciunea inimii și se desfășoară de la sine neîncetat și determină schimbarea la față a omului, încă din viață. Inima se umple atunci de o nereținută iubire atunci față de Dumnezeu și de oameni, și față de toată făptura, încearcă dulceață și căldură și când observă din sine cele mai mici porniri către rău, le înlătură neîntârziat. Pentru a nu fi mereu atacați de duhul răului, trebuie să avem necontenit în inimă Rugăciunea lui Iisus: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă. Împotriva celui nevăzut – Dumnezeul Cel nevăzut, împotriva celui puternic – Cel Atotputernic! Trebuie să purtăm aprig război cu păcatele, să le înfruntăm și luptăm cu ele prin chemarea numelui lui Dumnezeu. Astfel ne mântuim, curățim, învățăm, luminăm, găsim pace și liniște, suprema bucurie.”
Și tot Sfântul Ioan din Kronstadt ne spune: ”Făcându-ți semnul crucii zi: Doamne, cel ce ai pironit pe cruce păcatele noastre, pironește pe crucea Ta și păcatul meu și miluiește-mă! Și păcatul ți se va șterge, Amin.”
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
