avortul spontan 2

Hristos a Înviat și mari plecăciuni Sfinți Părinți, nu am o întrebare, dar aș vrea să scriu câteva cuvinte de susținere dacă se poate pentru Andreea care a avut în Martie avortul spontan (întrebarea cu # 21404) cu speranța că va mai citi pe acest sait. Dragă Andreea eu mă numesc Felicia și deși mi-a dăruit Bunul Dumnezeu copii, în luna februarie am pierdut și eu o sarcină care din spusele medicilor a fost ultima posibilă pentru mine și știu perfect ce simți și prin ce treci. Mi-a venit și mie foarte greu să accept, dar am făcut și eu la fel cum te sfătuise pe tine Părintele, am căutat liniște sufletească în cărți duhovnicești și mai ales m-a ajutat mult o pildă foarte frumoasă rostită de părintele Serafim Badila din România, și anume: „Așa se făcea că vreo 15 ani în urmă, într-o localitate din Grecia (că era sat, ca oras, nu se precizează) din Sfântul Munte Athos coborau monahi cu o anumită Sfântă Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului pentru ca oamenii să se roage cu credință și să se folosească. La un moment dat mohahii din Sfântul munte au văzut o femeie care cu foarte mare disperare și durere se ruga în fața Icoanei pentru copilul ei bolnav de cancer. Biata femeie aproape că striga la Maica Domnului de disperare și o implora cu cuvinte dure și impunătoare bătându-se în piept. Apoi tot acești monahi au revenit în aceeași localitate cam peste vreo 10 ani de la prima vizită pomenită mai sus și când vorbeau cu preotul locului au întrebat și de soarta acelui băiețel bolnav de cancer a cărui mamă le-a rămas în memorie pentru stăruința ei în rugăciune. Preotul cu o mare tristete le-a răspuns că da, acea mamă într-adevăr s-a rugat mult pentru salvarea copilului ei, dar că mai bine nu se ruga, adăugase acel preot. La întrebarea monahilor: „De ce mai bine nu se ruga?”, preotul le-a spus că acel băiețel a fost vindecat de Maica Domnului, dar ca a crescut mare și s-a îndrăgostit nebunește de o fată și când a găsit-o înșelândul cu altul i-a ucis pe amândoi de mânie, după care s-a sinucis! Acum părintele Serafim explica că Bunul Dumnezeu știa că acest suflet era slab la ispite și vrând ca să-l salveze i-a trimis această boală în copilărie ca murind încă copil să poată fi mântuit, dar așa cum acea mamă nu a lăsat să se facă voia Domnului și a insistat atât de mult, I s-a dat după cerere ei, dar s-a dovedit că a fost o cerere fără folos, căci deși I s-a salvat viața temporară, I s-a pierdut sufletul pentru o vecie”. Știe Bunul Dumnezeu când și de ce ne trimite sau îngăduie astfel de încercări peste noi, undeva citisem că nu este mântuire fără suferință, fără purtarea crucii noastre căci însăși Domnul Nostru Iisus Hristos a purtat crucea lui cu răbdarre și smerenie și fără cârteală și apoi Maica Domnului a purtat și ea o cruce deși nevăzută, fiind fără de păcat cu atât mai mult suntem noi cei plini de păcate datori să ne purtăm cu smerenie și chiar dragoste crucea avându-l ca exemplu pe Hristos căci cu el și pentru el dacă o facem atunci nu mai e atât de grea, căci pune Domnul umărul și ne ajută. Dragă Andreea, mă frământă și pe mine gândul că oare ce va fi cu pruncul meu și unde e, și mi-a venit în ajutor o maica stariță de la mănăstirea de prin locuri, care mi-a spus că citise undeva că micuții născuti prematur sunt în grija Sfântului Ioan Botezătorul și că el are grijă de ei, mi-a mai spus că pruncii cresc acolo sus fiind înconjurați de dragostea Divină până la maturitatea Domnului Nostru Iisus Hristos adică până la 33 de ani, așa că nu mai plânge pentru el, ci bucură-te că vei avea în cer un rugător pentru tine. Și în plus ar fi bine ca tu pentru tine să cercetez cauza avortului spontan, căci multe femei îl învinuiesc pe bunul Dumnezeu că le-a luat bebelusul, deși undeva după ani le mustră conștiința și recunosc că nu au avut deplină grijă de acest dar al Domnului. Unele lucrează mult, ridică greu, se supraobosesc, altele fac sport să se mențină în formă pe durata sarcinii, altele fumează și tot așa, te rog să mă ierți, nu vreu să te supăr, sau să te învinuiesc de ceva, dar din experința proprie știu că de multe ori suntem chiar noi vinovate, sau de cele menționate mai sus, sau de alte grele păcate pe care nu vrem să le vedem. De multe ori oamenii sunt pedepsiți de Dumnezeu cu moartea copiilor, chiar și psalmistului David i-a murit primul băiat ca pedeapsă pentru păcatul care-l făcuse, și mulți spun: „dar ce vină are bebelușul?”, și cu mare greu am înțeles și eu că-n fața Domnului toți suntem bebeluși dragi pe care ne iubește enorm și ne vrea alături de El, vrea ca să ne salvam cu toții, căci Domnul crease iadul pentru demoni nu pentru oameni și nu vrea ca noi să ajungem acolo și face tot posibilul ca să salveze fiecare suflet pe unii luându-i de mici, pe alții chemându-i la pocăință prin aceste pedepse, dar omul a ales să se îndepărteze de Dumnezeu binevol și așa Dumenezeu ne iubește și ne așteaptă, căci cum spunea cineva: Dumnezeu e mai aproape de noi, decât propria noastră cămașă, numai să-l chemăm. Vă rog mult să mă iertați dacă am scris prea mult și dacă am supărat sau ispitit pe cineva cu cele scrise. Doamne ajută.