Să te smerești și să te străduiești la început s-o faci ca pe o comunicare cu Domnul simplă, cum poți. Apoi această silință trece în dragoste și râvnă pentru rugăciune. Căci și Domnul o înfățișează ca pe o poruncă, care mai apoi se topește în suflet și izvorăște iubirea. De ați avut îndrăzneală în rugăciune și ați pierdut-o, atunci mergeți la duhovnic, mărturisiți și veți lua canon pentru ridicarea dvs sufletească, căci și de la încărcarea de păcate se pierde îndrăzneala în rugăciune. Apoi, cum să nu voiești să vorbești și să i te destăinui celui mai drag și scump prieten – Iisus?! Credeți-mă, nu Domnul are nevoie de rugăciunea dvs, ci dvs aveți nevoie de ele ca să păsrați harul și lumina în suflet. Sau cum, număi când cădem în necazuri ajungem să ne rugăm?! Dar când Domnul ne trimite necazuri cârtim, nu-i așa?! Atunci care este ieșirea în a ne ajuta pe noi păcătoșii a ne păstra și pregăti sufletele spre curățenie și mântuire? Dvs v-ar plăcea să aveți un prieten care vă caută numai când el are griji și necazuri, dar când e fericit și îndestulat vă uită?! Cred că nu, cu atât mai mult lui Dumnezeu, căci știe unde duce depărtarea noastră de la calea cea dreaptă. De doriți să vă mântuiți și dvs și aproapele, să aveți moartea mereu în față și să știți că doar rugăciunea vă poate feri de capcane și primejdii. Ea este arma cea mai eficientă împotriva vrăjmașului.

Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el. (I Ioan 4, 16)

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie