De această dată am o întrebare cu privire la cât de multă atenţie trebuie să acordăm trupului şi nu mă refer la hrănirea acestuia ci la igiena şi grija noastră faţă de el. Care este limita peste care un om nu trebuie să treacă atunci când are grijă de trupul său pentru că ceea ce face să nu constituie păcate? Unde se termină necesitatea şi începe luxul? De exemplu, femeile au voie să se epileze, mai ales dacă au probleme hormonale care duc la o pilozitate excesivă, mai ales pe faţă? Este păcat ca o femeie să poarte cercei în lobii urechilor, chiar dacă sunt foarte discreţi? Dar folosirea unui parfum cu măsură şi numai în ocazii adecvate? Grija noastră de a arata bine atunci când ieşim din casă (mă refer atât la ţinuta corporală cât şi la cea vestimentară), faptul că ne verificăm aspectul în oglindă nu este păcat? Pentru că făcând toate aceste lucruri scopul multora dintre noi este de a fi plăcuţi, atât de către noi înşine cât şi de alţii, pentru că în lumea în care trăim, oamenii emancipaţi spun grijii acesteia bun-simţ şi nu de puţine ori am văzut ori am auzit cum unii oameni care nu se dichisesc prea mult sunt dispretuiţi de către unii semeni ai lor care nu văd dincolo de haine şi de aspectul fizic. Dacă am putea să ne retragem în singurătate încercând să ne apropiem cât mai mult de Dumnezeu, ar fi nemaipomenit, dar trăind în lumea civilizată, având încă legături cu aceasta datorită familiilor intemeiate, lucrând în instituţii care cer un anumit standard estetic şi vestimentar, cum să facem să păstrăm măsura în toate şi să nu-l supărăm pe Dumnezeu, pentru că la urma urmei numai Dumnezeu contează iar ceea ce spun alţii despre noi ar trebui să nu ne intereseze dar ca oameni, uneori este greu să nu ne afecteze vorbele sau faptele celor din jurul nostru. Vă multumesc tare mult.
- Cristina a întrebat 14 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Înțeleg perfect tot ce spuneți, dar și Domnul ne îndeamnă să nu ne pese de gura lumii, ori să ne facem plăcuți în ochii altora. Ideea ar fi ca prin veșmintele, igiena și grija de care ziceți, să nu smintiți pe alții. Să fie o aranjare care trece neobservată și în mișcări și comportament să fie o smerenie și ascultare. E adevărat că nu putem să ne ridicăm la trăirile sfinților, dar nici nu vrem. Dacă te-ai spălat simplu, ai o haină curată și îngrijită, ce-ți trebuie mai mult?! Pentru ce mai mult?! Nu miroși urât, nu încurci nimănui, nu dai de sminteală la nimeni, de ce să ne pese vorbele altora. Sunt atâtea alte lucruri frumoase de făcut, pentru ce să te îngrijești de nimicuri?! Despre epilare spuneați: dacă pentru acea femeie e pentru confortul ei psihic, o face pentru ea și nu pentru deghizare și ademenirea privirilor, nu-i păcat. Domnul îți va judeca mereu intenția și inima cu care o faci. Dar dacă ai avea o ocazie și te-ai parfuma, va spune oare asta mai mult despre tine, decât ești în relitate?! Ori de ai avea cercei discreți și haine mai deocheate, te evidențiezi tu oare cu ceva mai mult?! Prea mult ne pasă de gura lumii și nu coboară fiecare în sufletul lui să vadă de câte igienă e nevoie și cât lucru trebuie de făcut pentru a ajunge măcar cât de cât la un nivel respectabil. Dacă înăuntrul îți este curat, toată fața și trupul îți lucește, astfel că nici nu poți ascunde. De ce nu ne preocupă această parte a monetei?! Da, știu că locuim în lume etc… dar cu așa argumente nu te cei eschiva de păcate. Căci pe cei din lume, lumea îi iubește, iată pe cei mai indiferenți la aceste lucruri – lumea îi condamnă, căci nu sunt din lume, dar se avântă către Dumnezeu. Cugetați fiecare la acestea și înțelegeți odată: toate acestea sunt efemere și trecătoare, ceea ce nu se va trece este comoara fiecăruia: faptele bune dintr-o inimă curată!
Doamne miluiește-ne!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
