0
0

Binecuvântați părinți; doresc să mă lămuriți într-o problemă: în familia noastră a fost un blestem din partea (străbunicii) care este decedată. Ea a fost văduvă de soț din război și a rămas cu trei copii, pe care i-a crescut singură cu frica de Dumnezeu. Ca tot omul avea și vrăjmași, pentru că toate îi mergeau bine, avea spor la toate. O familie mai aproape de ea îi aducea necazuri (o băteau, îi furau păsări și tot ce era din munca ei). Ea nu a mai răbdat și a dat un acatist pentru ei ca să facă Domnul dreptate; nu știu exact ce s-a întâmplat, dar familia aceea a avut mari necazuri. De atunci noi câteva generații am avut necazuri mai ales cu căsătoria, atunci fiecare din aceste generații știind de acest (blestem), fiecare a căutat să se scape, punând povara unul pe spatele celuilalt la care mi-a venit și mie rândul; o rudă de a mea a locuit la noi o perioadă pe care toți o alungau și nu avea spor la nimic deși ea era credincioasă. A stat puțin la noi, în care mama a avut o discuție, cu ceartă și a dat-o afară spunându-i cuvinte urâte. A plecat de la noi la o altă rudă și i-a spus necazul, ruda aceea binevoitoare i-a recomandat un bărbat și s-a căsătorit și a ajuns foarte bine. După toate cele întâmplate cât a locuit ea la noi ea nu a uitat și a ținut o ură pe noi. Venea foarte rar pe la noi ne aducea câte ceva, dar cu ura le arunca, prin aceste lucruri care le aducea le purtam și eu și am trecut prin toate relele prin care a trecut ea, nu reușeam să mă căsătoresc, și toată lumea mă alunga. După mult timp îmi recomandă ea un bărbat de departe, dar fără nici un rezultat vedeam totul urât și am refuzat ca după alți 7 ani de așteptat a venit tot el și ne-am căsătorit, fără să afle curând. După aceasta am ținut legatura cu ea și-mi mai trimitea câte un pachet așa ca atenție, dar tot ce mi-a trimis a fost în rău, în casă mă certam cu soțul și toată lumea era împotriva noastră, am avut mari necazuri. Nu am mai primit nimic de la ea, am refuzat să mai am orice contact cu ea. Acum după mulți ani ea dorește să vorbească cu mine, eu nu, pentru că toate suferințele pe care le-am avut au venit de la ea și eu nu pot să o am la inimă, eu fiind o ființă mai sensibilă. Dacă acesta este un blestem vor mai trece multe generații prin el ce mai putem salva?

  • You must to post comments
0
0

Bună seara stimat frate în Hristos. E un mare păcat a blestema. Nu se înțelege clar în situația aceasta ce e, însă nu cred că e vorba de vre-un blestem. Cât despre ruda care spuneți dvs, un lucru am a vă spune: încetați a mai da vina pe altcineva când aveți probleme. Această eschivare și învinuire a altora nu  e altceva decât un semn de mândrie a dvs. Începeți a analiza mai întâi greșelile proprii, și chiar de cineva v-ar fi făcut ceva rău, trebuie să iertați din inimă și uitați. Făcând așa sunt sigură că necazurile vă vor părea mai ușoare și suportabile și le veți accepta ca pe o consecință a propriilor erori și păcate. Nu-i creștinește să dăm mereu vina pe blesteme, vrăjitorii, demoni… în multe din cele ce se întâmplă suntem de vină noi. Dar chiar de suferim pentru păcatele părinților, trebuie totul să acceptăm și primim ca din mâna lui Dumnezeu – iată ce înseamnă a trăi creștinește. Să ne aducem aminte de sărmanul Iov! Ce păcate și fărădelegi a făcut ca să sufere toate necazurile celea?! Nimic, ba dimpotrivă miluia și iubea pe toți, însă pizma vrăjmașului, prin îngăduința lui Dumnezeu, l-a încercat cu suferințe. Deaceea și mai mare cunună a luat, căci a suferit pe toate mulțumind și slăvind pe Domnul, învinuindu-se pe el în toate. Ce mare și frumos exemplu este el pentru noi! Meditați la aceasta și aduceți-vă aminte că dragostea nu cade niciodată… și nici nu va trece!

Sfinte Iov, roagă-te pentru noi păcătoșii lui Dumnezeu, Cel Atotblând și bun!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.