Diverse nelămuriri

Bună ziua. Sunt de confesiune creştin-ortodox (pe stil nou) şi sunt din România. Postez prin intermediul acestei rubrici cele câteva nelămuriri pe care le am:1. Am constatat în viața cotidiană că unii dintre preoți, episcopi, arhiepiscopi etc se simt oarecum ofensați dacă cineva nu li se adresează cu apelativul „Părinte”, iar mie nu mi se pare normal acest lucru. De exemplu eu sunt inginer. Cum ar fi dacă și eu m-aş supăra de fiecare dată când restul lumii nu mi se adresează cu formula „Domnule inginer”? Pe principiul acesta, în societate ar trebui să ne adresăm unul altuia numai cu „domnule inginer/doctor/profesor/director/manager etc, fiecare după meseria pe care o are, ceea ce ar fi un impediment în apropierea oamenilor unul față de altul. Aşa că preoții fixişti care țin cu dinții de apelativul „părinte\” nu mi se pare că ar avea o atitudine ce corespunde cu modestia sau cu umilința creştină. Nu mai vorbesc de indivizii cu ranguri de episcopi, mitropoliți, sau mai ştiu eu ce, care țin să li se zică \”prea- sfințiți\”, \”înalt prea-sfințiți\” şi alte chestii de genul acesta, absurde și total lipsite de modestie și umilință creştină, în opinia mea. De ce sunt eu, credinciosul, obligat să-i spun preotului \”părinte\” și de ce modul de adresare nu se lasă la latitudinea mea, după propria mea voință şi după propriul meu liber-arbitru? Lămuriți-mă şi pe mine. 2. Din discuțiile pe care le-am avut cu diverşi preoți, teologi, călugări şi călugărițe am constatat că mulți dintre slujitorii bisericii sunt foarte preocupați de ceea ce fac mirenii în pat. Dacă nu eşti căsătorit, te întreabă mereu şi mereu când te căsătoreşti. Dacă eşti căsătorit dar nu ai făcut până în acel moment copil, te intreabă când faci copii. Ca să nu mai spun că îi preocupă şi ce fel de sex faci cu soția (normal, oral sau anal – bineînțeles, ultimele două fiind considerate de ei \”păcătoase\”), precum şi în ce poziții faci sex (după ei, numai poziția misionarului e admisă). Oare aceşti indivizi n-au altă treabă de făcut decât să se bage neinvitați în chiloții oamenilor şi în viețile lor? Mie îmi place să fiu un om informat şi documentat, aşa că pe lângă faptul că am citit cap-coadă Biblia, am studiat autodidact mai multe opere de patristică care clarificau unele versete biblice, cărți de istoria creştinismului, istoria religiilor și chiar filosofie greacă şi romană. Menționez că nu am găsit nimic care să nu-mi dea voie să practic şi alte tipuri de sex cu soția mea (adică oral sau anal). Bineînțeles, am cunoştință despre cazul Sodoma şi Gomora, însă acolo era vorba de sodomii şi tot felul de alte perversiuni practicate între bărbați (deci homosexualitate) sau între bărbați şi femei fără a fi căsătoriți (deci curvie), lucru care nu mai este valabil în cazul persoanelor căsătorite. Alt argument folosit în mod eronat de preoți este fapta lui Onan (cel ucis de Dumnezeu pentru că vărsa sămânța pe jos), însă nici acesta nu-i valid deoarece acea relatare biblică se referea la o situație specifică (refuzul lui Onan de a lăsa urmaşi fratelui său) și nu generală. Cu timpul, în lecturile mele am dat şi peste Canoanele Sfântului Vasile cel Mare, care practic dictează cum ar trebui să fie viața unui creştin autentic şi acolo am găsit (printre altele) că sodomia între bărbați era combătută şi dezaprobată. Însă nu am găsit nimic pe acolo referitor la sexul anal (sodomia) dintre soț şi soție şi tot nimic despre cel oral tot între soț şi soție. Deci, din cauză că Părinții Bisericii nu s-au pronunțat în mod clar şi fărâ echivoc despre relațiile sexuale din cadrul căsătoriei, preoții nu au un argumente şi dovezi clare prin care să dicteze mirenilor ce să facă şi ce să nu facă cu propriile soții în pat. De ce nu-şi văd astfel preoții de treaba lor? De ce se bagă să controleze viața sexuală a mirenilor? Domnilor preoți, dacă totuşi nu sunteți de acord cu ce am spus mai sus, vă rog să-mi arătați şi mie câteva referințe biblice sau patristice (adică de la Părinții Bisericii din primele secole creştine) despre pozițiile şi tipurile de sex permise în cadrul căsătoriei. Că eu din câtă patristică am citit, nu am găsit nimic concret. Bineînțeles, în literatura creştină sunt multe păreri anti sex anal si anti sex oral în cadrul căsătoriei, însă ele sunt susținute de preoți şi teologi obişnuiți, nu de părinții bisericii. De asemenea, vă rog să nu apelați la Canoanele lui Ioan Postitorul, caci chiar dacă el acolo vorbeşte concret împotriva altor tipuri de sex în cadrul căsătoriei, el totuşi nu este Părinte al Bisericii şi nu-l puteți aduce ca argument. După cum vedeți domnilor preoți, eu mi-am cam făcut temele. Aştept răspunsurile dumneavoastră cu privire la ce v-am întrebat, de preferință argumentate şi cu referințe biblice sau patristice. Vă mulțumesc!