Bună să vă fie inima. Am mai răspuns odată la această întrebare însă voi mai răspunde încă odată pentru a vă arăta în propriu exemplu practicarea răbdării. Deci eu spun așa. Nici cel care se abține de la lucru în zile de sărbătoare nu respectă cum trebuie sărbătoarea dacă nu folosește această zi pentru hrănirea sufletească. În zădar ne asemnămăm evreilor care au cei 2000 de pași pentru a arăta că eu respectă ziua de odihnă dacă ne trândăvim sufletește. Părerea mea este următoare: În zilele care sunt cu roșu să se meargă la biserică, izvorul bucuriilor veșnice, iar în cele cu negreu, în care nu sunt slujbe bisericești să se hrănească sufletul particular acasă. Uneri odihna sufletească poate avea loc chiar și în unele îndeletniciri așa ca: pictat, țesut și altele ca acestea. Deci nu munca spre dobândirea hrănii trupești, adică muncă prin vânzarea căreia să dobândiți hrana cea de toate zilele ci să încercați să uitați de cele ale trupului în aceste zile care sunt binecuvântate și rânduite spre binecuvântare și creștere sufletească.

Ziua Domnului trebuie să fie o întărire atât pentru suflet cât și pentru trup.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie