AM ŞI EU COPII

0
0

Bună ziua stimaţi părinţi şi stimate mame. Eu am 32 de ani şi am şi eu trei copii, deocamdată. Citind mesajele dureroase, mă cutremur de frică şi sunt mai încredinţată în spusele mătuşei preotesei noastre de la biserica ortodoxă rusă din Bruxelles. Îmi spusese dumeaiei cu 5 ani în urmă de unde vin problemele cu copii, dar şi părintele Pavel nu odată ne spunea la propovăduire că noi suntem exemplu copiilor, adică dacă ţinem post să o facem cu adevărat, dacă ne rugăm să o facem sincer, nu merge vorba că un an sau doi ci încontinuu, noi mamele suntem ca cloştele cu puii, mă refer că pe noi se ţine întreaga familie şi trebue să avem răbdare dar măcar în jumătate cum a avut-o Maica Domnului. Hai să fim sinceri, cine din noi în toată dimineaţa după rânduiala rugăciunelor de dimineaţă a citit rugăciune pentru soţ şi apoi pentru copii? Oare evanghelia minte, când a spus ,,cereţi şi vi se va da,,? Noi cerem doar atunci când avem buba. Matuşica noastră mi-a povestit că o dată fiul ei făcuse o trăsnaie la şcoală, părintele când a aflat a pus mâna pe o curea cu cătăramă şi l-a bătut mar, copilul a plecat la şcoală şi profesorii când au văzut aceasta l-au adus repede la cunoştinţă că el are şanse să divulge în scris asupra părinţilor că s-au purtat grav cu el. Vine Ivan de la şcoală mândru şi îi spune taicăsău că de acum el numai poate pune mâna pe el, că psihologii de la şcoală pot s-ăl amendeze. Părintele mirat îi spune -Ah Pavlic Morozov iţi trădezi părinţii? Pune mâina iar pe curea şi îi mai face o bătae, s-a dus copilul la şcoală şi nu a scos un cuvânt a zis că s-a lovit singur, apropo aşa cu vinătăi cânta în strană şi în altar îi ajuta părintelui, când cineva îl întrebă ce a păţit îi spunea că singur şi-a făcut-o. Acum el e la academia de teologie din Moscova şi părintele Pavel ne spune că îi spun copii că puţin i-a mânghâiat cu nuiaua. Copilul meu mic are doar trei ani şi rezistă la slujbă căci ştie că îl scot în coridor şi-i dau vreo două la fund şi iar intră în biserică cumincior, acum înţelege şi îşi ia cartea şi cântă alături de mine în cliros, prima cu varga îi aducem la biserică cât îs mici şi apoi devine şi o deprindere. Bine că pe noi ne mai învăţau bunelele noastre, dar uite că ei pleacă şi noi înşine nu mai facem aşa ca ele dar cerem de la copii noştri? Când m-am căsătorit nu mai ştiam de stricteţele postului, de rugăciuni înainte şi după masă, când trăiam la soacra mea toată familia ei erau 6 persoane mâncau mâncare de post şi se rugau împreună dar mie îmi era ruşine, mâncam pe de ascuns de la magazin pâăa acasă câte o bucată de salam şi vă spun cinstit că îmi stătea în gât, căci o mâncam pe furiş, dar crucea mi-o făceam când se duceau toţi de la masă. Acum slava Domnului m-am dat cu lumea, când vine cineva la mine în casă îndrăznesc cu soţul ne facem cruce, iar oaspeţii se ofensează… aşa le trebuie. Copii trăiesc prin noi, rugăciunele să nu se stingă de pe buzele noastre. Să dea Bunul Dumnezeu ca copii mei împreună cu mine să ne afişam înaintea lui şi să pot spune- Iată Doamne sunt înaintea ta eu şi copii care mi-ai dăruit Tu.

  • LUCIA a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Vreau să mulțumesc din suflet pentru mărturisirea uluitoare a familiei creștine, care cu adevărat se străduie să trăiască credința nu să o mărturisească numai dar să o trăiască, iată așa trebuie să fie o adevărată familie. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: O generație de mame creștine adevărate, ar schimba cursul istoriei. Vedeți cât de mare însemnătate are educația adevărat creștină a copiilor noștri. Și tot odată o garanție că la bătrânețe vom avea un adevărat sprigin și susținere din partea odraslelor educate creștinește cu frică și dragoste de Dumnezeu și de aproapele.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.