Viaţa

0
0

Doamne ajută! Am o problema mai delicată, cu 5 ani in urmă am avut nişte probleme gave legate de sănătatea sufletească, am mers la o mănăstire şi m-am spovedit la un ieromonah care m-a ajutat foarte mult să mă ridic sufleteşte, numai că ne-am legat afectiv. Mi-a vorbit foarte mult de noi doi şi Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi multe alte lucruri. Acum se poarta foarte rece cu mine, parcă am căzut din rai în iad, nu mai pot trăi în prezent tot timpul venindu-mi în minte amintirile legate de el. Bănuiesc că s-a apropiat sufleteşte de altcineva şi simt cum o legătură nepotrivită mi-a distrus viaţa. Am ajuns la mănăstire cu credinţa că ma voi ridica, o perioadă aşa a şi fost, dar acum am căzut şi singurul om care părea să nu mă părăsească niciodată a făcut-o fără nici o remuşcare neaşteptând nici măcar vindecarea mea pentru care se luptase foarte mult. Poate voi fi judecată, dar ceea ce s-a întâmplat a fost dat situații critice a vieții mele. De 1an de zile am un chin sufletesc groaznic şi simt că nu mă mai pot ridica, am tendinţa să mă izolez şi simt că nu mă mai pot apropia de nimeni. Aştept un sfat sau măcar o părare. Iertaţi!

  • Dragan Diana a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0
Bună dimineața. Păcat dragă soră, că viața dvs nu atârnă în totalitate de Iisus, dar vă lăsați înfrântă de altceva. Nu știu ce este în sufletul dvs și ce vă lega anume cu acel ieromonah, dar un lucru e cert: că nu trebuie să te legi mai mult de un duhovnic, decât ar trebui s-o faci mai mult cu Dumnezeu. Nu-i de mirare că citind toate viețile sfinților părinți din Muntele Athos, întrevedem la ei anume așa calitate: că dacă-și făceau ucenici, se stăruiau să nu să se lege afectiv de niciunul, dar pe toți să-i iubească la fel, cu iubirea lui Hristos: fie ucenic, ori om de rând, pe care poate-l vedea doar odată. Și de ce făceau așa?! Că se începea o idolatrizare din partea ucenicilor către duhovnic și se lăsa partea importantă a urcușului duhovnicesc: unirea cu Domnul. Apoi și ei începeau să-i măgulească, astfel încât monahul cădea în mândrie ori slavă deșartă. Posibil că aceasta a întrevăzut și acel ieromonah la dvs și s-a îndepărtat, că poate vă ajută mai mult de la distanță cu rugăciunile lui, decât să păcătuiți ambii prin purtări ori gânduri necuviincioase. Sfântul Ioan Gură de aur spunea: ”Mai multe sunt talazurile ce năpădesc asupra sufletului unui preot, decât cele de pe mare”. Deci lupta lor sufletească e enorm de grea, dar dvs gândiți egoist numai la ale dvs căderi sufletești, nu vreți să luați în considerație ale interlocutorului dvs. Și dacă aceste căderi depinde numai de el, atunci a făcut bine că s-a îndepărtat de dvs, căci de la început erați pe calea cea strâmbă și nu veneați la el ca la limanul lui Iisus, dar ca la o imagine care vă plăcea, vă alina și vorbea frumos. El a făcut-o inițial spre întărire, dar dvs trebuia să continuați cele pornite de el prin aprofundarea credinței, cititului, rugăciunilor, mersul la biserică, viața obștească. Și din când în când, fără să sufocați efectiv, să treceți poate după un sfat, mângâiere, în caz de nevoie. De faptul că are pe alți fii duhovnicești pe care-i iubește mai mult, sau mai puțin, n-aveți de unde ști. Sunt sigur că procedând așa, a avut un motiv bine întemeiat, dar dvs nu descurajați, ci întăriți-vă și mai mult în credință, rugăciune și cu Domnul în fiece zi, ridicați scara urcușului duhovnicesc.

Tot ce este neștiut e combătut, iar ce se știe – se hulește… Noi fraților, să rămânem în rugăciune, umilință și-n dragostea Domnului cu nădejde, astfel vom înlătura valurile ispitelor și greutăților.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.