Sfânta Liturghie-Chinonicul

Sărut mâna cuvioşi părinţi. În primul rând felicitări pentru sfinţirea bisericii şi să răsplătească Dumnezeu tot efortul. Cu sufletul am participat şi noi împreună cu dumneavoastră. La sfinţenia, măreţia, şi bucuria acestui eveniment. Rugămintea mea de suflet ar fi dacă puteţi să indicaţi, doar cu caracter informativ, care ar fi tipicul după care se alege Chinonicul la praznice, sau cel din duminicile obişnuite, funcţie de tipul Sfintei Liturghii, şi dacă este asociat cu împărtăşirea preotului sau a credincioşilor. Am găsit referiri pe internet la Heruvico-Chinonicarul lui Anton Pann, dar cred că este scris cu litere chirilice şi deci inaccesibil pentru credinciosul de rând. Vă rog mult măcar să îmi sugeraţi o resursă autentic ortodoxă care poate fi consultată în legătură cu această rânduială a Dumnezeieştii Liturghii, că am aşa o nelinişte că poate am necăjit pe cineva cu câteva afirmaţii… Dacă ar fi să fi greşit eu măcar să îmi cer iertare, că nu îmi este de folos să năpăstuiesc suflet nevinovat. Iar de ar fi să fi avut eu dreptate, să ştiu măcar să spovedesc, ca să nu vină peste mine picior de mândrie, că aceasta mi-ar fi chiar cu mult mai nefolositor. Doamne fereşte!