Tâlcuire Iov

Bună seara. Spuneţi-mi vă rog, cum să tâlcuiesc această contrazicere din cartea Iov. În capitolul I, aflăm că: 1. Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău. 2. Şi i s-au născut şapte feciori şi trei fete. Apoi ca i-au murit toţi (tot în capitolul I): 18. Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: \”Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, 19. Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste\”. 20. Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat. Ei bine, în capitolul XIX, stând de vorbă cu cei trei prieteni ai săi, amărât şi deznădăjduit după toate necazurile care se abătuseră asupra lui, spune: 16. Chem pe sluga mea şi nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea şi am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuţi din coapsele mele. 18. Până şi copiii îmi arată dispreţ; când mă scol, vorbesc pe seama mea. 19. Toţi sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc şi aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. Aşa dar, „fiii din coapsele sale” – însă, toţi copiii îi muriseră (şi încă nu venise momentul în care Dumnezeu i-a dat alţii). Puteţi tâlcui, vă rog frumos? Mulţumesc mult.