Întrebarea Nr. 3417

Dragă soră, judecățile noastre nicidecum nu coincid cu ale lui Dumnezeu. Și cine suntem noi, ca să le punem în discuție?! În primul rând, dacă părinții sunt creștini, e de presupus că știu și de ce se numesc creștini, au citit Evanghelia și își dau seama care e păcat și care nu. Căci dacă sunt păcate mai mici comise din neștiință nu va pedepsi Domnul pe copii. Căci îndeobște sunt pedepsiți copii pentru păcatele grave ale părinților, căci doar așa îi pot aduce la pocăiță și mântuire, când este afectat cel drag. Și credeți-mă, acest pas cred că e ultimul în aducerea la pocăință, căci Dumnezeu încearcă prin diferite metode de a-l întoarce pe om la calea adevărului și de eșuează toate, ori părintele respectiv moare nepocăit, atunci păcatul cade pe copil, ca prin suferința lui, să i se mântuiască părintele din lumea celaltă, iar el (copilul) să ia cunună cerească pentru mucenicie. Deci v-aș îndemna să nu vă precipitați cu judecată lumească săracă, dar să țineți minte că dragostea lui Dumnezeu, pentru făptura Sa e necontenită și infinită și noi oamenii, vedem problemea doar dintr-o parte, iar Domnul din toate părțile, așa că să ne încredem voinței Lui celei sfinte și să ne smerim, făcând ascultare, căci toate le vom cunoaște în Ziua de Apoi, Ziua Judecății și tare ne vom necăji și umili când ni se vor deschide ochii și vom vedea cu ce chin, durere, dragoste și dreptate a întors pe fii Săi (noi oamenii) din pierzanie la viața veșnică.

Doamne, Împărate al Cerului și Tatăl nostru, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pre pământ și ne iartă pe noi păcătoșii, care pururea cârtim împotriva Voinței Tale Sfinte, căci cu toți netrebnici ne-am făcut și nu este drept, nu-i până la unul!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie