Harul și Duhul despre care dorești să cunoști este unul singur. Harul Domnului Dumnezeului nostru Sfântul Duh, Care purcede din Tatăl, şade în Fiul şi este trimis în lume de dragul Fiului. Dar când Domnul nostru Iisus Hristos a împlinit întreaga lucrare a mântuirii, după Învierea Sa, a suflat asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viaţă pe care o pierduse Adam, şi le-a dat lor acelaşi har al Prea Sfântului Duh al lui Dumnezeu de care s-a bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus că este mai bine, pentru ei, că El să meargă la Tatăl, pentru că dacă nu s-ar duce, Duhul n-ar mai veni în lume. Dar dacă El, Hristosul, se duce la Tatăl, Îl va trimite pe Acesta în lume, şi El, Mângâietorul, îi va îndruma pe ei şi pe toţi ceilalţi ce le vor urma învăţăturile întru deplinătatea adevarului, şi le va aminti tot ce le-a spus El pe când era încă în lume. Ce a fost apoi făgăduit a fost “har peste har” (Ioan 1:16). “Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11:26). Cel ce are harul Sfântului Duh ca răsplată a dreptei credinţe în Iisus Hristos, chiar dacă, din pricina slăbiciunii omeneşti, sufletul său ar muri pentru vreun păcat sau altul, totuşi nu va muri pentru totdeauna, ci va fi ridicat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos “Care ia păcatul lumii” (Ioan 1:29), şi dăruieşte fără de plată har peste har. Despre acest har, care s-a aratat întregii lumi şi omenirii întru Dumnezeu-omul, se spune în Evanghelie: “Întru El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4); şi mai apoi: “Şi lumina luminează în întuneric; şi întunericul nu a cuprins-o niciodată.” (Ioan 1:5). Aceasta înseamnă că harul Sfântului Duh, care ne este dat la botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în pofida căderii omului în păcat, în pofida întunericului care ne înconjura sufletul, nu încetează să lumineze în inimile noastre cu lumina dumnezeiască (care a existat din vremuri străvechi) a meritelor de nepreţuit ale lui Hristos.

Prot Victor Mihalachi