deznădejdea

Deznădejdea este într-un fel urmarea păcatului mândriei. Atunci când omul, îşi propune să facă mai mult decât îi stă în putere, încrezându-se nu ştiu în cine şi în ce, numai nu în Dumnezeu, în clipa în care el descoperă că ceea ce a crezut el că poate, nu mai poate, atunci el deznădăjduieşte. Aduceţivă aminte de scopul vieţii nostre în acestă viaţă. De faptul că trebuie prin această viaţă să merităm ceva mult mai mult decât avem şi că nu avem timp să ne plângem de milă. Toate câte ne se întâmplă sunt cu voia Domnului. Şi de aveţi careva greutăţi în viaţă nu sunt ele mai grele decât le puteţi duce. Pentru ca să vă luptaţi cu deznădejdea, apelaţi la opusul ei – Nădejdea. Şi încercaţi să aveţi permanent o ocupaţie, să faceţi ceva ce să vă bucure pe d-ră , dar şi celorlaţi să le fie de folos. Şi nu veţi mai avea timp pentru tristeţe şi deznădejde. Gandiţi-vă mai mult la Dumnezeu şi mai puţin la întrebări. Fiindcă adesea avem în gând de ce e aşa şi nu e aşa, că aţi fi vrut să fie într-un fel şi este în altul. Încercaţi să împliniţi poruncile Domnului. „Cea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea.”  Încercaţi să faceţi asta şi încet, încet nădejdea va creşte în inima voastră. Şi nu numai nădejdea ci şi dragostea. Iar despre rugăciuni, puteţi citi  „Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „.