am nevoie de linişte sufletească

0
0

Sărut mâna, părinte. Sunt de mulţi ani în Italia şi sunt căsătorita cu un catolic, dar ne-am cununat la biserica noastră ortodoxă. Dar, am rămas fiecare cu religia lui, deşi am încercat să-l conving să luam acelaşi drum, îmi spune mereu, încă nu sunt pregătit, nu mă simt deocamdată. Eu încă sper că va veni ziua aceea mare. Eu sunt la a doua căsătorie, iar el prima religioasă. Eu am doi copii mari căsătoriţi, iar el o fată din prima căsătorie civilă, dar a crescut-o el. După căsătoria noastră băiatul s-a îndrăgostit de fata lui, au căutat să ne ascundă, dar când am aflat era prea târziu, ea aştepta un copil. Au decis să se căsătorească, dar cum biserica noastră ortodoxă nu a acceptat, s-au căsătorit catolic. Acum au al doilea copil, doi copii frumoşi, doi îngeri, ea este o bună soţie şi o bună mamă pentru aceşti copii, dar lipseşte credinţa. Eu cu soţul, ne-am opus mult la început, dar n-am putut face nimic. Ei se împacă bine şi sunt fericiţi împreună, aşa cum îşi doreşte orice mamă. Durerea mea e, dacă mi-ar fi spus de la început eu n-aş fi făcut pasul acesta, de a mă căsători. Aş fi lăsat prioritate fiului meu. Soţul meu este un om bun, muncitor şi mă respectă ca soţie. Acum am aproape 50 ani, iar el 60 ani, e un pic bolnav, are aparat la inimă, iar eu sunt mai bolnavă ca el, deşi sunt mai tânără cu 10 ani. Avem nevoie unul de celălalt, nu pentru nevoi lumeşti ci sufleteşti. Nu ştiu dacă mă exprim prea bine, iertaţi-mi  ignoranţa. Acum durerea mea e aproape vindecată, în privinţa lor, afară de faptul că refuză să meargă la biserică. Acum am o altă durere mai mare ca prima, fiindcă fata mea cea mai mare era, şi este o fată foarte cuminte, credincioasă, n-am avut niciodată o neplăcere din partea ei, iar după terminarea facultăţii, prin intermediul internetului a cunoscut un băiat indian, din New Delli, au vorbit 3 ani prin internet, m-am opus cu toate forţele mele, cu multe lacrimi de suferinţă, dar a fost în zădar. Ea a decis să meargă în India, să facă masteratul acolo, fiindcă a terminat studiile cu medie mare, şi să cunoască acest băiat. S-au cunoscut, s-au plăcut şi au rămas împreună. Acum sunt căsătoriţi civil, a născut şi un băieţel. O mamă trebuie să fie aproape de fii şi când sunt buni şi când greşesc. Eu îi iubesc din profundul inimii mele ca orice mamă. Sunt conştientă că toate sunt pentru păcatele mele, am greşit mult ca mamă, nu mi-am făcut datoria mea de mamă creştină, pentru ei. Recunosc şi-mi plâng greşelile mele toată ziua. Nu există zi, să nu plâng cât l-am supărat pe bunul Dumnezeu, iar el mi-a dat după măsura credinţei mele. Eu am spovedit, mă spovedesc aproape lunar, la duhovnicul meu, încerc să fac şi eu ascultare din ceea ce-mi spune duhovnicul,  dar cu multe ispite şi câteodată cu multă speranţă, dragoste şi curaj. Dar căderi sunt multe, cad şi iar mă ridic. Din toată familia mea numai eu sunt cea care merge în fiecare duminică la biserică. Mă rog pentru toţi, pentru toată familia mea, şi pentru soţul şi nora care sunt catolici. Mă rog pentru sănătatea lor trupească şi sufletească, deşi eu sunt o păcătoasă şi greu mă rog numai pentru mine. Pentru nepoţi, pentru fiica mea din India, care doresc să se cunune religios, şi copilul ei Emanuel să fie botezat. Are deja 40 zile. Eu nu mai sunt contra, şi ei se înţeleg bine, el e un băiat bun, nevinovat. Părinţii lui nu sunt de nici o religie. Ca să se cunune trebuie ca primul el să se boteze. Ginerele este de acord, să se boteze, să se cunune religios şi ca copilul să-l boteze la ortodocşi, dar problema e mare în acest moment pentru mine. Trebuie să-i ajut financiar, să-i aduc aici în Italia, să le asigur toate necesare, strctul necesar pentru început până vor găsi ceva de lucru. Lupt de una singură, nimeni nu mă înţelege din familia mea. Vreau să le fiu aproape, în decizia lor. Eu trăiesc din ajutorul soţului meu, îmi stă foarte aproape, dar nu îndrăznesc să îi cer să mă ajute şi în această problemă. Eu nădăjduiesc că bunul Dumnezeu, nu mă va lăsa şi îşi va face milă cu mine, să nu mor cu lacrimi în ochi pentru această durere. Mi-am dorit să-mi văd fata miseasă în biserică, n-a fost aşa, acum doresc să fie fericită cu familia ei, şi să se cunune în faţa lui Dumnezeu. Ştiu că nu e voie să fie pomenită la sfânta liturghie, dar eu o pomenesc mereu, pentru înţelepciune şi îndreptare. Consider că bunul Dumnezeu, ştie ce doresc, mă ascultă, e rugăciunea de o mamă îndurerată. Vă rog să scuzaţi modul de scriere şi vă rog să-mi daţi o lămurire, un sfat, o rază de soare, care să pătrundă în sufletul meu. Mi-aş dori ca într-o zi să-mi văd familia alături, mergând la sfânta biserică, măcar o dată pe lună, şi să-l cunoască pe Dumnezeu şi pe preacurata lui maică fecioara Maria, şi să înţeleagă cuvintele Mântuitorului care zice „veniţi toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni pe voi” Amin. Aştept răspunsul dumneavoastră şi vă mulţumesc din suflet. Am scris cum am putut, deşi nu ştiu să folosesc calculatorul bine, blagosloviţi.

  • Aristita a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Sărum mâna stimată Doamnă. Mult am stat și nicidecum nu reușeam să ne decidem care din noi să răspundă la aceaste frământări. Și iată că mi-a revenit mie(celui mai tânăr și mai lipsit de experiență). Dar nu mă voi abatea prea mult și nu voi spunea prea mult de la mine ci de la înaintașii noștri: Sfinții Părinți. Stimată Doamnă. Cel mai important lucru în care trebuie să vă îngrijiți pentru început este mântuirea soțului. Și cred că vă dați seama că întoarcerea la credința cea dreaptă poate să garanteze mântuirea. De aceea vă spun că trebuie să lucrați acum la convertirea soțului. Și pentru aceasta trebuie multă rugăciune, în primul rând. De aceea vă îndemn mereu, chiar când mergi pe stradă, sau acasă când sunteți singură, gândul nostru să fie cât mai mult la Dumnezeu. Tot aşa spune şi Sfântul Ioan Damaschinul: „Ridicarea minţii la Dumnezeu este o rugăciune”. Până când cineva se roagă, nu este pierdută speranţa de a se mântui, orice păcate ar avea; dar când nu se mai roagă, atunci va fi foarte greu să se mântuiască. Rugăciunea este respiraţia sufletului; dacă nu ne mai rugăm, sufletul se apropie de moartea vieţii spirituale. Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, este cunoscută pentru rugăciunea ei stăruitoare timp de 16 ani, pentru convertirea fiului ei. S-a rugat mereu şi a încercat să-i insufle fiului său credinţa creştină, dar Augustin găsea pretexte să n-o asculte. Când Augustin a plecat în Italia, mama lui a voit să-l însoţească, dar el s-a furişat pe o corabie şi a plecat singur. Dar, Monica nu s-a descurajat; ea se ruga lui Dumnezeu: „Doamne, eu nu ţi-am cerut mărire sau avere pentru fiul meu, ci convertirea lui, ascultă-mi rugăciunea„. Monica a plecat după Augustin în Italia şi l-a întâlnit la Milano. Aici, Monica a luat legătura cu Episcopul Ambrozie, rugându-l să-i vorbească lui Augustin, căci zicea: „Eu sunt femeie simplă şi Augustin îmi pune întrebări la care eu nu pot răspunde„. Sfântul Ambrozie a văzut durerea mamei şi i-a spus: „Nu te teme, Monica, nu poate să piară fiul atâtor lacrimi pe care le-ai vărsat pentru convertirea lui, roagă-te în continuare„. Ştim că Dumnezeu a ascultat rugăciunea mamei şi fiul s-a convertit. Așa că vă îndemn și pe d-stră să nu âncetați a cere Domnului ajutorul în convertirea soțului și aducerea lui la Biserica cea dreptmăritoare. Apoi în ce privește viața copiilor. Dați-le învățătura cea corecta. Spuneții fiicii să se căsătorească religios căci până atunci duce o viață în curvie și știți soarta celor ce sunt în curvie: Nu vor moșteni Împărăția Cerurilor. Și împlinirea acestor lucruri pot avea loc, mai ales că ginerele este deacord să se boteze în Biserica Ortodoxă. Și vă mai rog să nu fiți tristă pentru ei ca și trupuri ci pentru ei ca și suflete. Încercați să le fiți mai mult alături sufletește, dacă până ce nu e cazul să fie și trupește. Și făcând aceasta să știți că împliniți cuvintele Domnului care spune: „Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor”. Și vă asigur că se vor implini și celelalte căci este spus în continuarea celor de mai sus: „Și toate celelalte vi se vor adăuga vouă”. Dumnezeu să vă dea putere pentru a rămâne în adevărul de credință și mereu în ascultare față de duhovnic.

Iar pe mine iertați și rugați-vă pentru noi păcătoșii.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.