ce să fac?

0
0

Bună ziua, dragi părinţi, mă frământă o întrebare de mult timp, despre mine pot să spun că sunt mama a trei copii şi aştept apariţia celui de al patrulea îngeraş. Cânt în biserica ortodoxă de şapte ani. Spun asta fiincă sunt la curent că contracepţia e un păcat, întrebarea mea cred că frământă pe multe mame, eu nu ştiu ce să-i răspund soţului meu când îmi spune de ce preoţii au câte unu, doi copii, mai ales că avem la Orhei rude care sunt preoţi şi tot au doi, trei copii mai mult nu au. Ce fac? Țin post? Și noi postim părinte, dar uite că când se primeşte îi acceptăm. Sunt acum la ultima săritură, pe azi mâine trebuie să nasc şi aseară soţul îmi făgăduise că e ultimul….. eu i-am spus că vom vedea, şi s-a început: că nu mă gândesc absolut la viaţă, eu sterilet nici în ruptul capului nu vreau să-mi pun, pastile tot nu vreau să primesc, mi-e frică de moarte, ele cică îţi scurtează viaţa. Noi cu soţul dormim aparte, mai ales în post nici vorbă nu merge, dar când se termină postul, pentru mine e un coşmar, poate vă vine a râde, dar de toată data parcă sunt numai eu vinovată că rămân însărcinată. Să încalc cuvântul lui Dumnezeu, să accept pastilele contracepţionale, apoi cum să mă spovedesc şi să mă împartăş? Eu din partea mea aş naşte încă patru, măcar că sincer mi-e frică de naşteri, dar e greu să lupt cu părinţii noştri şi cu soţul, fiincă cum am spus se consideră că eu sunt vinovată că rămân însărcinată. Parcă aş fi singură pe tot globul, măcar bine că copiii mei mă jelesc şi cu ei mă mângâi.

  • Lucia a întrebat 13 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

Vreau să încep cu prima parte a întrebării, prin a expune aici sfintele cuvinte a Arhiepiscopului Antonie de Golânsk și Mihailovsc. El scrie așa într-o scrisoare de-a sa: ”Oare ce fel de jertfe cred că pot aduce acei ce simt ură, judecată față de preoți? Oare ei cred că pot fi cu Hristos? Acești oameni, chiar dacă s-ar fi dat pe sine la moarte mărturisindu-l pe Hristos – păcatul lor nu s-a spălat cu sângele vărsat.” Să luăm bine aminte soră la cuvintele spuse de mai sus și să nu ne luăm asupra capului nostru Judecata și cercetarea preoților, și a oamenilor în general, care aparține numai Făcătorului! Așa și să-i răspundeți soțului: fiecare să se îngrijească de familia și trăirea lui duhovnicească în ea, după Domnul, fără să observe ori vină cu exemplele altora, căci fiecare va fi judecat în măsura în care va judeca! Deci să fim cu luare aminte și cu smerenie, săraci cu duhul, căci aceia vor moșteni Împărăția cerurilor! Cât despre a doua parte a întrbării, la fel dureroasă și ea vă pot sfătui doar un lucru în acest caz: cu rugăciune neîncetată și milă cerând de la Născătoarea de Dumnezeu să fiți, ca ea să vă aranjeze cele viitoare și să se îngrijească de familia dvs! Nu e de mirare când a spus Domnul că casnicii vă vor fi dușmani… dar cine rabdă până la sfârșit, acela se mântuiește! Dvs aveți o mare responsabilitate fie ca mamă, dar și soție: să vă îngrijiți de mântuirea ei. Nu cum vrea omul, dar cum îți trimite Domnul, așa să acceptați cu smerenie și ascultare, fără cârtire și cu rugăciunea continuă – iată lăsarea în voia Domnului și ascultarea de poruncile Lui. Căci și Domnul a făcut așa, zicând: ”Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine păharul acesta; Însă nu precum voiesc eu, ci precum Tu.”(Mt. 26, 39). Două idei sunt cuprinse aici: Doamne miluiește-mă și ”Fie voia Ta cea sfântă”. Deci dacă în greutăți și ispite Domnul s-a rugat și a procedat așa, noi cu cât mai mult trebuie s-o facem?!?

Să ne trăim fiece zi ca și cum ar fi ultima și să ne îngrijim de ziua de azi, căci cea de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei….

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.