Cineva din România a adresat o întrebare referitor la atitudinea Bisericii Ortodoxe față de transplantul de organe. Din răspunsul magistrului în teologie Vitalie reiese că da, se permite în anumite condiții. Mă întreb în baza căror canoane a dat dânsul acest răspuns. Știm ca să faci autopsie decedatului e păcat, chiar dacă conform astăzi în R. Moldova ca să capeți certificat de deces e obligatoriu treaba asta. Cum să-l trimiți pe om așa, „borțilit” la Dumnezeu? Dar cu atât mai mult „cedarea” ăsta binevolă de organe după moarte pare a fi o prostie. La a doua venire a lui Hristos, când vor învia și morții cum credeți, ne vom ridica așa din morminte fără un un organ sau altul sau mai multe… vi se pare în regulă? Răspunsul dat este al d-lui magistru, este pozitia sit-ului, coincide cu cea a Bisericii Ortodoxe? Cu iertare!
- Elena a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
În primul rând, soră dragă, când va fi a doua înviere vă închipuiți că vom învia în chipul stricăcios de acum, cu enumărarea sau nu a măruntaielor?! În al doilea rând, aceasta e chiar poziția Bisericii ortodoxe române, pe care au luat-o și au acceptat-o cei mai mari, pe care eu îi respect și mă supun deciziilor lor. Sfântul Apostol Pavel spune că-n momentul în care un organ suferă în corpul uman, toate celelalte suferă împreună cu el (I Corinteni 12, 26). Mergând mai departe, el spune că împreună cu Hristos alcătuim un singur organism, Biserica, al cărei Cap nevăzut este Mântuitorul. Așadar, dacă Biserica este un trup, trebuie să afirmăm că toate celelalte mădulare (persoane) suferă sau ar trebui să sufere atunci când cineva este în durere. Potrivit statisticilor, zilnic, doisprezece pacienți mor pe listele de așteptare din Europa. Într-o astfel de situație, Biserica trebuie să fie vie. Dacă ea este indiferentă față de aceste suferințe, atunci ajungem să vorbim de o biserică muribundă, căci este clar că nu mai putem vorbi de un corp viu, atât timp cât mădularele acestui trup nu mai slujesc unele altora, nu se mai sprijină între ele. Ajungem să fim lipsiți și de Hristos, dacă ținem seama că El Se identifică cu orice om aflat în nevoi (Matei 25, 31-46). Biserica nu este împotriva transplantului de organe. Ea accepta ca donatorul poate să fie viu sau mort. Dar atunci când vorbim de un donator viu, Biserica afirmă că acea persoană trebuie s-o facă în deplină libertate și conștiență de ceea ce face, să nu fie constrânsă de nici un fel de circumstanțe, inclusiv cele bănești. Ea trebuie să aibă conștiința că donarea unui organ reprezintă o jertfă pentru aproapele său. Dar în momentul în care vorbim de un donator mort, lucrurile se complică, pentru că medicii trebuie să se pronunte asupra momentului în care persoana a murit. Deci, rezolvarea acestei probleme rămâne pe seama medicilor, care și ei sunt slujitori în Domnul și îngăduiți de El. Nu trebuie să fim împotriva transplantului de organe, pe motiv că la învierea de obște, trupul nostru nu va fi complet. Trupul la învierea de obște va fi un trup duhovnicesc, transfigurat, spiritualizat (I Corinteni 15, 40-44). Amintim că Biserica Ortodoxă Română a respins tentativa de a se introduce consimțământul prezumat, deoarece acest consimțământ anulează principiul dăruirii de sine și exclude rolul familiei în cazul persoanelor aflate în moarte cerebrală sau decedate (dacă acestea nu și-au exprimat clar acordul în timpul vieții). În concluzie, Biserica Ortodoxă Română este de acord cu transplantul „atâta vreme cât, prin transplant, se rezolva criza determinată de lipsa altor soluții de vindecare și se redă viața normală unei persoane, fără însă a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca altcineva să trăiască”.
Iar pe mine păcătosul mă iertați și încercați să nu vă smintiți de aproapele, atâta timp când veniți după ajutor și care el încearcă să vi-l dea din suflet, bazându-se pe cele sfinte și precise. Doamne ajută.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
