Bună ziua!

Este o boală distrugătoare acestă patimă sufletescă, fiindcă dacă pentru acela care suferă de iubirea de argint, sau lăcomia pântecelui satisfacerea acestor patime îi aduce careva mulţumire, atunci cel invidios nu poate fi mulţumit decât dacă aproapelui său nu-i merge bine. Adică pentru fericirea sa e necesară nefericirea altuia. Şi oare mai putem să ne numim creştini în cazul acesta. Invidia ne face să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru. Fiindcă în loc să-L slăvim şi mulţumim pe Dumnezeu, pentru bunătăţile care ne dă fiecăruia noi căutăm să arătăm că am fost nedreptăţiţi. Trebuie să încercaţi să vă schimbaţi atitudinea total faţă de această colegă, căci nu numai pentru binele nostru trebuie să-i mulţumim Domnului, dar şi pentru binele fratelui nostru, căci „un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;”, şi de e în suferinţă fratele nostru, aceasta ne aduce suferinţă şi nouă, iar bucuria fratelui nostru trebuie să ne aducă bucurie şi nouă. Eu zic, să începeşi cu revizuirea propriei vieţi, să vedeţi câte lucruri minunate v-a dat Domnul în ea, să-i mulţumiţi zilnic pentru ele. Să înţelegeţi cu nu frumeseţea aceasta trecătoare (de care vorbiţi), sau relaţiile de prietenie, căsătoria şi multe altele sunt scopul vieţii nostre sau careva lucruri ce duc spre el. Noi trebuie să ne îngrijim de cel mai de preţ lucrul pe care-l avem, sufletul. Şi unul care va fi grav afectat de această patimă distrugătoare nu prea are speranţe de mântuire. „Unele boli cum ar fi tristeţea, neînfrânarea, lăcomia, ura, invidia, se pot vindeca prin post sever, prin rugăciune multă, prin curmarea dorinţelor păcătoase şi cerând ajutorul Maicii Domnului.” acesta sunt cuvintele de început ale icosului 9, din „Acatistul Maicii Domnului „Vindecătoarea „ . Îl puteţi citi pe el, cerând mijlocirea şi ajutorul Maicii Domnului în lupta cu această patimă.

Domnul să vă ajute şi lumineze.