Bună ziua!

0
0

Bună ziua, părinte. Am o întrebare la dvs, deci de ceva vremne simt foarte multă invidie pentru colega mea, acest sentiment urât numit aşa sau ciudă mă macină pur şi simplu, simt că nu mai am stare, sunt foarte neliniştită, parcă nu sunt eu. Faptul că ea e puţin mai frumoasă ca mine, nu cu mult, că nici eu nu sunt urâtă, ca ea are sprijin din partea fraţilor ei mai mari şi eu nu (nu ţin legătura cu fratele meu vitreg, şi asta mă doare uneori) sau faptul că ea este împlinită şi eu încă nu sunt cu cineva care să mă facă fericită, mă doare şi mă face să simt aceste lucuri urâte faţă de ea. Nu ştiu ce să fac, as vrea să citesc o rugăciune pentru că da, recunosc că nu e în regulă ceea ce simt. Vă rog, ajutaţi-mă cu un sfat sau să îmi recomandaţi o rugăciune. Vă mulţumesc!

  • Mihaela a întrebat 14 ani ago
  • last edited 5 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Este o boală distrugătoare acestă patimă sufletescă, fiindcă dacă pentru acela care suferă de iubirea de argint, sau lăcomia pântecelui satisfacerea acestor patime îi aduce careva mulţumire, atunci cel invidios nu poate fi mulţumit decât dacă aproapelui său nu-i merge bine. Adică pentru fericirea sa e necesară nefericirea altuia. Şi oare mai putem să ne numim creştini în cazul acesta. Invidia ne face să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru. Fiindcă în loc să-L slăvim şi mulţumim pe Dumnezeu, pentru bunătăţile care ne dă fiecăruia noi căutăm să arătăm că am fost nedreptăţiţi. Trebuie să încercaţi să vă schimbaţi atitudinea total faţă de această colegă, căci nu numai pentru binele nostru trebuie să-i mulţumim Domnului, dar şi pentru binele fratelui nostru, căci „un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;”, şi de e în suferinţă fratele nostru, aceasta ne aduce suferinţă şi nouă, iar bucuria fratelui nostru trebuie să ne aducă bucurie şi nouă. Eu zic, să începeşi cu revizuirea propriei vieţi, să vedeţi câte lucruri minunate v-a dat Domnul în ea, să-i mulţumiţi zilnic pentru ele. Să înţelegeţi cu nu frumeseţea aceasta trecătoare (de care vorbiţi), sau relaţiile de prietenie, căsătoria şi multe altele sunt scopul vieţii nostre sau careva lucruri ce duc spre el. Noi trebuie să ne îngrijim de cel mai de preţ lucrul pe care-l avem, sufletul. Şi unul care va fi grav afectat de această patimă distrugătoare nu prea are speranţe de mântuire. „Unele boli cum ar fi tristeţea, neînfrânarea, lăcomia, ura, invidia, se pot vindeca prin post sever, prin rugăciune multă, prin curmarea dorinţelor păcătoase şi cerând ajutorul Maicii Domnului.” acesta sunt cuvintele de început ale icosului 9, din Acatistul Maicii Domnului „Vindecătoarea „ . Îl puteţi citi pe el, cerând mijlocirea şi ajutorul Maicii Domnului în lupta cu această patimă.

Domnul să vă ajute şi lumineze.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.