Necredinţa, zdruncinătoare sufletului

Părinte, mi s-a urât. De 1 lună 2, am început să am gânduri de necredinţă (de la draci, că altcineva n-are cine) că biblia a fost o lucrare omenească făcută de oameni şi nu prin Duhul Sfânt şi prin inteligenţa omului, că chipurile ştie prea multe…, că preoţii sunt oameni care merg după minciuna celor mari şi nu ştiu nici ei ce fac… Părinte, eu unul nu vreau să mă despart de biserică, că aceasta mi-a facut cel mai bun în viaţă. Dar nu pot citi bun ceva, mai ales din Pateric şi spune diavolul că sunt invenţii. Nu vreau să îmi aduceţi aminte de acel verset care spune: Când un frate urcă prea repede la cer, trage-l de picioare. Eu doar vreau să mă scap de necredinţă. Şi vreau nişte dovezi adevărate (pe care ştiu că le ştiţi bine) care să îmi ia gândurilie de necredinţă. Vreau să îmi demonstraţi de vechimea bibliei şi a altor cărţi… Părintele mi-a spus doar de Pariul lui Pascal şi că duhul de credinţă se ia de la persoanele credincioase şi cel de necredinţă de la cele necredincioase. Că se uimea ce s-a întâmplat de mă îndoiesc aşa rău. Credeţi-mă că nu ştiu ce am făcut, dar nu renunţ să cred că este de la draci. Aşa că gândiţi-vă ce îmi spuneţi, că sincer să fiu am văzut şi minuni şi am citit destule în cât şi de acestea m-am îndoit. Nu vreau neapărat să mai adăugaţi alte minuni, ci să îmi demonstraţi cât de adevărate sunt măcar acestea pe care le întâlnim credincioşii din viaţa de zi cu zi. Să nu ziceţi nimic de importanţa împărtăşaniei pentru că am descărcat Explicarea Dumnezeieştii Liturghii şi înainte credeam cu mare teamă şi luare aminte, şi mă simţeam bine,  iar acum a venit diavolul şi mi-a luat totul. Vă rog ajutaţi-mă.