Răspuns întrebarea 4463

0
0

Doamne ajută! Referitor la întrebarea d-lui Manuel, cea despre învăţătura corectă (omul e format din trup şi suflet, nu din trup, suflet şi spirit) este posibil ca referire să fie ca în această predică a părintelui Cleopa (http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ne-vorbeste-parintele-cleopa/predica-la-calugaria-parintilor-ieronim-si-augustin-81144.html)? Adică trup, duh şi suflet? Şi dacă da, care e diferenţa dintre duh aşa cum spune părintele şi spirit? E duhul un fel de (din lipsa unui termen mai bun)\”energie vitală\” în înţelesul pe care îl dau Sfinţii Părinţi? Mă iertaţi, nu vreau să smintesc pe nimeni cu întrebarea.

  • Monna Maria a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Despre importanţa sufletului ne vorbeşte nu numai Sfînta Scriptură, dar şi Sfinţii Părinţi. Sfântul Ioan Gură de Aur foarte frumos scrie despre suflet: „Trupul creat la porunca Stăpânului, stătea ca o unealtă ce avea nevoie de cineva care să o mişte; dar mai bine spus, stătea ca o liră care avea nevoie de cineva, care să poată, prin arta şi priceperea lui, să înalţe, prin mădularele trupului, ca prin nişte coarde, cântare cuvenită Stăpînului. – Ce înseamnă „a suflat suflare de viaţă”? – Dumnezeu a voit şi a poruncit ca trupul creat de El să aibă putere de viaţă, care s-a făcut în el suflet viu, adică activ, care poate prin mişcarea mădularelor să-şi arate măiestria sa. Sufletul este darul lui Dumnezeu, Care este Viaţa şi Dătătorul de viaţă; de aceea El îl poate cere oricând. Căci îi spune bogatului căruia i-a rodit ţarina: ,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău…” (Luca 12,20). Fiind darul Lui, omul trebuie să „iubească pe Dumnezeu din toată inima lui, din tot sufletul şi din tot cugetul (Matei 22,37; Marcu 12, 30; Luca 10 ,27; Deuteronom 6,5; 11,13; 13,3;30,6; 10,12).Sufletul se bucură sau se întristează „întristat e sufletul meu până la moarte” (Matei 26,38; Marcu 14,34). Mântuitorul ne învaţă că sufletul e mai scump decât toată lumea „…cei va folosi omului, dacă v-a câştiga lumea întregă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16,26; Marcu 8,35-37). Despărţirea sufletului şi a duhului indică deosebirea dintre virtuţile din fire, ale căror raţiuni le avem în chip firesc, şi dintre cele de la Duhul, al căror har îl primim în dar. (Interpretarea aceasta înlătură trihotomismul. Sufletul e firea, duhul e harul. Sau sufletul e omul lăuntric natural, iar duhul e omul lăuntric, adică sufletul străbătut de har.) Deosebirea acestora o face Scriptura în chip clar.”Măduva” este cuvântul dumnezeiesc, care nutreşte ca pe nişte oase gândurile dumnezeieşti din noi, care la rândul lor susţin trupul virtuţilor. Iar „încheietura” este modul făpturii, în care se realizează unirea gândurilor cu raţiunile Dumnezeieşti spre a da întregul virtuţii.”

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.