0
0

Binecuvântaţi, părinte. Până nu demult credeam cu toată fiinţa mea în bunul Dumnezeu fără a cunoaşte prea multe despre El. Am început a frecventa biserica şi a descoperi învăţăturile creştin-ortodoxe. Aceasta mă încredinţa şi mai mult în existenţa lui Dumnezeu. De când am citit într-o enciclopedie despre celelalte credinţe (cele mai importante din lume), parcă a apărut o îndoială în sufletul meu că credinţa ortodoxă este cea adevărată, parcă m-aş îndoi uneori şi de existenţa lui Dumnezeu. Cum aş putea scăpa de aceste gânduri, căci sunt conştientă de existenţa lui Dumnezeu. Cum m-aş putea debărăsa de aceste gânduri şi a mă întări în credinţă. Uneori zic în mintea mea, Doamne, ajută necredinţei mele. Este corect formulată această rugăciune?

Share
  • You must to post comments
Filter
Sortează după: Cele mai multe voturi
0
0
Mulţi oameni cred că credinţa aceasta pe care o au e doar meritul lor, dar nu e nici pe departe aşa. Şi pe aceasta doar într-o foarte mică parte o putem considera ca ceva rezultat din propriile străduinţe, eforturi. Cu rugăciune smerită, lacrimi de pocăinţă să o cerem Domnului. Şi nu numai uneori, dar de fiecare dată când vă apar aceste gânduri de necredinţă să vă luptaţi cu ele. Fiinţa noastră umană nu este suficient de puternică pentru a se lupta singură cu taote gândutrile, abaterile şi chair păcatele. Dar Domnul oricând ne trimite ajutor. Noi doar trebuie să o cerem, să o cerem smerit şi să avem credinţă că va fi auzită. „Cred Doamne, ajută necredinţei mele”. Şi atunci Domnul va trimite harul său în ajutorul nostru şi ne va întări şi în luptă şi în credinţă.

Nu M-ai căuta dacă nu M-ai fi găsit!
Prot Victor Mihalachi
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.