Stimate Părinte. Deseori auzim cuvântul când ni se spune smeriţi-vă, spuneţi-ne ce înseamnă şi cum să o facem? O altă lămurire aş vrea să ştiu ce e acela „suflet” în care parte a corpului se află, aş dori să ştiu ca să pot lămuri corect copilaşului meu. Părinte, este păcat atunci când femeia nu doreşte să mai aibă copii în timpul de faţă, deoarece în străinătate greutăţile sunt mari şi mai ales când sunt probleme în familie aşa precum o am eu, soţul salariul îl joacă la aparate de jocuri, rămânem cu chiria neplătită, uneori nu am ce să-i dau copilului de mâncare, certuri, şi chiar când se ridică şi mânele, soţul vrea al doilea copil, eu drept să spun nu, în aşa condiţii de batjocură nu, nu vreau să vadă şi al doilea ceea ce vede primul, în cazul meu spuneţi-ne ce să fac?
- Tatiana a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Smerenia este virtutea prin care creştinul recunoaşte că toate darurile şi însuşirile sale bune le-a primit de la Dumnezeu şi de aceea nu se mândreşte cu ele. Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit? (I Cor. 4, 7). Dar pentru că, pe lângă însuşiri bune, fiecare om are şi slăbiciuni, smerenia mai cere ca fiecare să-şi recunoască şi slăbiciunile sale, precum şi să recunoască în acelaşi timp şi părţile bune ale aproapelui. Pentru a o dobândi trebuie să ne rugăm şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu, căci puţin ce putem dobândi singuri şi la acest capitol. Deasemenea ne vor ajuta foarte mult luarea aminte la învăţătura Mântuitorului, la pilda vieţii Sale şi a sfinţilor, cunoaşterea adevărată de sine, căci cine se cunoaşte bine pe sine şi îşi cunoaşte însuşirile sale bune, dar şi slăbiciunile şi pornirile sale pătimaşe şi are voinţa să le stăpânească, poate evita faptele rele şi stărui în cele bune.
Ce vă putem spune despre suflet? Trupul este învelişul omului, dar esenţa sa, comparată cu un diamant ceresc de mare preţ este sufletul sau spiritul insuflat în fiecare dintre noi de Creatorul nostru încă de la Facerea lumii. Sufletul este însuşi chipul lui Dumnezeu , este cea mai mare valoare umană care fiinţează înainte de a intra în trup şi urca la Tatăl Ceresc sau merge în Iad în funcţie de păcatele şi faptele fiecăruia. Ştim că e mai bine să pierzi averi, o mână, un picior, dar să ai grija de suflet. Deşi trăieşte veşnic, îl putem pierde prin intermediul căii alese pe pământ, cu cât greşim mai mult cu atât ne deteriorăm esenţa, spiritul, duhul care părăseşte corpul la moartea noastra fizică.Dacă trupul are nevoie de soare, lumină şi caldură ca să crească şi să se dezvolte, sufletul are nevoie de razele iubirii şi a bunei înţelegeri între oameni. El plânge cu lacrimile căinţei şi ale rugăciunii ca să se întoarcă la Dumnezeu atunci când viaţa de pe pământ a ajuns la capăt şi simte nevoia să respire aerul curat al faptelor bune şi harul Tatălui care l-a coborat în această lume. Şi zic eu că nu e neapărat să ştim unde anume se află sufletul, dar că e cel mai de preţ lucru pe cale-l avem trebuie să o conştientizăm mereu. „Caci ce îi va folosi omului de ar dobândi lumea întreaga, dar îsi va pierde sufletul.„
Şi am ajuns şi la ceea de a treia întrebare a d-ră, timpurile sunt mereu mai grele sau puţin grele în dependenţă de atârnarea nostră faţă de ele. Oare credeţi că altădată era mai uşor de erau pline casele creştinilor de copiii? Şi era considerată o binecuvântare a Domnului o familie numeroasă. Astăzi un copil în famile reprezintă deja o dificultate pentru multe familii, iar cei care au mai mulţi de doi, deja sunt consideraţi ca defiind din această lume. În fine, nu există două căi pentru d-ră ca şi pentru ceilalţi care nu consideră copiii un dar devin, dar o greutate în plus. Ori trăiţi în înfrânare cu soţul şi astfel vă împilinţi voia proprie, ori de nu vă doriţi şi nu e posibil acest lucru daţi naştere la atâţea prunci cu câţi vă va binecuvânta Domnul. Nu aş fi vrut să vă pară prea dur acest răspuns, dar oricum de căutaţi adevărul ar trebui să şi ştiţi care este. Iar despre greutaţile care le întâmpinaţi, pentru mulţi oameni viaţa nu este cu nimic mai uşoară, dar ei nu cedează şi îşi caută ajutor şi sprijin la Dumnezeu, care nu ne dă mai multe greutăţi în viaţă decât le putem duce. Şi nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? E dureros că soţul d-ră e are această grea patimă, dar cât de greu nu v-ar fi nu trebuie să cădeţi în deznădejde. Rugaţi-vă pentru el Domnului şi Maicii sale, cu lacrimi, smerenie şi încredre şi nu le va lăsa neauzite. Şi încercaţi în primul rând să vă luptaţi pentru întărirea proprie în adevăr şi credinţă ca mai apoi să vă ajutaţi soţul.
Doamne ajută, apără şi păzeşte…
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Răspunsul tău
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
