Este adevărat că timpul cel mai potrivit pentru Sfânta rugaciune este la miezul noptii, după cum ne îndeamna si psalmistul: “La miezul noptii m-am sculat, ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale”. (Ps. 118; 62) “Noaptea ridicaţi mâinile voastre către cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. (Ps. 133, 2-3) şi aceasta pentru că, noaptea, mintea şi inima sunt eliberate de grijile trecătoare, iar creştinii se pot ruga în linişte. De aceea, Sfinţii Părinţi numesc rugăciunea de noapte, rugăciune de aur, cea de dimineaţă, rugăciune de argint şi cea din timpul zilei, rugăciune de lut, fiindcă este amestecată cu multe griji şi gânduri, după cum bine ne mărturiseşte dumnezeiescul apostol Pavel:“Rugaţi-vă neîntrerupt, fără mânie şi gânduri”. (I Tes. 5, 15 si I Tim. 2, 8) Şi a zis fără gânduri, căci tot gândul despărţind mintea de Dumnezeu, chiar de pare bun, e diavol întreg, care se străduieşte să departeze şi să distragă mintea de la Dumnezeu şi s-o atragă la grijile şi la plăcerile lumeşti, iar înlăuntrul inimii să sugereze porniri, satisfacţii şi alte idei bune sau rele, cărora nu trebuie sa le dăm atenţie. Iar toata lupta sufletului nostru este să nu despărţim mintea de Dumnezeu. Şi de nu vă puteţi ruga exact la miezul nopţii , rugaţi-vă la altă oră, dar rugaţi-vă neapărat. Căci aceasta este comnunicarea pe care trebuie s-o avem neapărat mereu cu Dumnezeu. Fiecare, dupa cum şi când poate aşa să se roage, numai să nu piardă mântuirea. Acea rugaciune este mai de folos care izvorăşte lacrimi de umilinţă, care ne ajută să părăsim păcatele şi să creştem în dragoste, în smerenie şi în credinţă.  

Rugaţi-vă neîncetat. /I Tesaloniceni, 5.17/

Prot Victor Mihalachi