Dacă şi intraţi la calendar apăsând pe fiecare pătrăţel atunci aţi fi observat că 8 ianuarie este Soborul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, 20 ianuarie Soborul Sfântului Prooroc înaintemergatorului Botezatorului Ioan, etc. Adică nu sunt zile obişnuite dar cu o semnificaţie mai deosebită (acestea de exemplu fac parte din sărbătorile mijlocii). În Biserica Ortodoxă, clasificarea sărbătorilor are în vedere bogăţia şi solemnitatea slujbelor, aşa cum le găsim în cărţile de cult. Deoarece omul de rând nu are acces la aceste cărţi şi nici nu cunoaşte rânduiala slujbelor, în calendar s-a apelat la aceste semne convenţionale ajutătoare pentru a arăta cele trei categorii de sărbători: sărbători mari, mijlocii şi mici. Sărbătorile mari sunt trecute cu cruce roşie (mai pronunţată). Acestea au slujba cea mai dezvoltată (bogată), adică slujba cu Priveghere (Vecernie mică şi Vecernie mare, Litie, Polieleu, Evanghelie şi Doxologie mare). Sărbătorile mijlocii sunt ale Sfinţilor mai însemnaţi. Ele cunosc două forme, prima a sfinţilor cu priveghere şi polieleu cu cruce roşie cu paranteză. Ele nu au înainte prăznuire şi odovanie. Tot din aceasta categorie mai fac parte sărbătorile sfinţilor fără priveghere (cu o singură Vecernie), dar cu polieleu, Evanghelie la Utrenie şi Doxologie mare, notate cu o cruce simplă rosie. Ultima categorie este cea a sărbătorilor mici notate cu cruce neagră. Sărbătorile cu cruce neagră nu este obligatoriu să le ţinem aşa cum avem porunca să le ţinem pe cele cu cruce roşie. Crucea neagră vrea să ne arate că este vorba de un sfânt mai important. Desigur, dacă avem totuşi evlavie pentru un sfânt trecut cu cruce neagră şi vrem să ţinem ziua lui ca pe o sărbătoare cu cruce roşie, nu greşim. Sper că v-a fost de folos acestă lămurire.

Doamne ajută şi mântuire sufletului.