În ce privește pregătirea minuțioasă cu cele „necesare gurii” precum spuneți, aș vrea să remarc un lucru: pentru cei ce țin adevăratul post duhovnicesc înfruntând patimile Domnului prin nevoiri din mărime de suflet și dragoste pentru El – da, Paștele e o mare sărbătoare spirituală! Însă cu cele de-ale gurii – devine o sărbătoare lumească, a pântecului. Reieșind din acestea în vinerea patimilor Domnului, trebuie să ne nevoim mai mult duhovnicește, rămânând în smerenie, rugăciune și durere pentru cele petrecute cu El, nu să ne pierdem în treburi lumești cu colorarea ouălor. Nu e vorba de babism în această privință, nici de vreun canon dat de biserică în ce privește ce trebuie să faci în vinerea Paștilor, dar de o înfruntare duhovnicească în ceea ce privește însemnătatea acestei zile și dacă noi, creștinii, am da mai multă importanță acestei părți ale credinței noastre privind orișice sărbătoare, apoi am ști să ne mișcăm mai bine în plan duhovnicesc și am trăi fericirea raiului în cadrul acestor sărbători. Iar pentru a putea înțelege de ce se mai spune că vinerea nu se prea face ceva putem să luăm aminte la învățătura unui canon, canonul 16 Sf. Nichifor Mărturisitorul care vorbește despre munca călugărilor în Vinerea Mare: „Nu se cuvine ca monahii în Vinerea Mare, să îndeplinească lucrări agricole și sub pretextul acestora să se dezlege la vin și untdelemn fiindcă acestea sunt obiceiuri ale necumpătării”. Deci în urma îndeletnicirii cu munca, trupul trebuie hrănit și din această cauză mai greu se va putea posti. Iată de ce se mai spune că în Vinerea Mare nu se lucrează. În rest nu sunt amintiri despre altele opriri a muncii în această zi.

Ce vom da noi pentru chinurile Tale Doamne?! Cu ce ne vom îndreptăți înaintea slavei Tale?!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie