Intrebare

0
0

Sărut mâna părinte, Doamne ajută! Am auzit de multe ori aceste cuvinte ale Mântuitorului și anume „Cine vrea să-și scape sufletul său îl va pierde iar cine își va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie se va mântui”! Vă rog frumos să-mi explicați și mie că nu înțeleg la ce se referă! Vă mulțumesc anticipat! Doamne Ajută!

  • Adrian a întrebat 13 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Doamne ajută. Multă trăire și credință este nevoie spre a înțelege taina ascunsă a cuvintelor Mântuitorului. Și de unde ați luat că noi le avem. Suntem niște nemernici și nu suntem vrednici a tălmăci. Dar nu vom lăsa loc nici ereticilor să o facă. De aceea voi înverca să țin mintea în ideia Sfântului Ioan Gură de Aur pentru a fi cât mai explicit. Pentru a înțelege acest cuvânt trebuie neapărat să îl citim pe cel din versetul de mai sus: „Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. „Şi într-un caz e vorba de mîntuire şi de pierdere şi în celălalt caz e vorba tot de mîntuire şi de pierdere. A grăit aşa ca să nu se socotească că e vorba de aceeaşi pierdere şi de aceeaşi mîntuire în primul caz ca în al doilea caz, ci ca să cunoaștem bine că este tot atît de mare deosebire între o mîntuire şi alta cîtă deosebire este între pierdere şi mîntuire” ne spune Sf. Ioan Gură de Aur. Și dacă privim versetul următor vedem și explicația la această diferență. „Ce va folosi omul dacă va dobîndi lumea toată, dar îşi va pierde sufletul său?” Ai văzut că o mîntuire dobîndită cum nu trebuie este o pierdere mai rea decît orice pierdere, pentru că nu se mai poate răscumpăra cu nici un chip? „Să nu-Mi spui, ne grăieşte Domnul, că cel care fuge de astfel de primejdii şi-a mîntuit sufletul său!” spune Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu şi l-a mîntuit! Hristos pune pe fiecare faţă în faţă cu sufletul lui. „Ce folos va avea de-ar dobîndi toată lumea, dar şi-ar pierde sufletul”? Spunemi, ce ai cîştiga din faptul că eşti stăpîn, dar ai vedea pe slugile tale desfătîndu-se, iar tu suferind cumplit? Nimic! Acelaşi lucru gîndeşte-l şi de sufletul tău! Cînd trupul se desfătează şi se îmbogăţeşte, sufletul îşi aşteaptă pieirea. Spus este: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Hristos stăruie iarăşi asupra aceluiaşi lucru. „Ai, oare, alt suflet, îţi spune Domnul, ca să-l dai în schimbul sufletului tău?” Nu ai! Dacă pierzi bani, paguba o poţi repara tot cu bani; aşa e şi dacă pierzi case, robi sau orice altceva din averile tale; dar dacă-ţi pierzi sufletul, nu mai poţi da în schimbul lui alt suflet. De-ai avea lumea toată, de-ai fi împăratul lumii, n-ai putea să cumperi un singur suflet, chiar de-ai da pentru el toate bogăţiile lumii, cu lumea la un loc! Şi ce e de mirare dacă se întîmplă aceasta cu sufletul, cînd şi cu trupul se întîmplă la fel? De-ai purta nenumărate coroane pe cap, dar dacă îţi este bolnav trupul de o boală de nevindecat, nu-ţi vei putea însănătoşi trupul de-ai da toată împărăţia ta, de-ai adăuga nenumărate trupuri, oraşe şi bani! Acelaşi lucru gîndeşte-l şi despre suflet; dar, mai bine spus, chiar cu mult mai mult despre suflet. Lasă, dar, totul la o parte şi cheltuieşte-ţi toată rîvna numai pentru suflet! Nu te îngriji de lucruri străine! Îngrijeşte-te de tine şi de cele ale tale! Noi cei de astăzi ne asemănăm, în ceea ce facem, cu muncitorii din mine. De pe urma muncii lor n-au nici folos şi nici nu se îmbogăţesc, ci se vatămă mult, că-şi pun viaţa în primejdie pentru alţii, se primejduiesc în zadar şi nu cîştigă nimic de pe urma sudorii şi morţii lor. Şi astăzi sînt mulţi care imită pe aceştia, care robesc în mine pentru îmbogăţirea altora; dar, mai bine spus, sînt chiar mai nenorociţi decît aceştia, cu atît mai mult cu cît pe noi ne aşteaptă şi iadul după aceste munci. Sudorilor muncitorilor din mine le pune capăt moartea; pentru noi însă moartea este început de nenumărate munci. Iar dacă ai spune că îmbogăţindu-te te desfătezi de ostenelile tale, arată-mi că îţi este fericit sufletul şi atunci te voi crede! Că sufletul este bunul cel mai de seamă pe care îl avem. Dacă trupul se îngraşă, iar sufletul se ofileşte nu îţi este de vreun folos buna stare a trupului, după cum cînd slujnica e veselă, bunăstarea slujnicei nu-i de nici un folos stăpînei ei pe moarte şi nici frumuseţea îmbrăcămintei, de vreun folos pentru un trup bolnav. Dar Hristos îţi va spune iarăşi: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul lui?” Mereu şi mereu îţi porunceşte să te ocupi numai de suflet şi numai de el să te îngrijeşti. Iată ce frumos spus. Cu adevărat gură de aur a vorbit. Iar eu păcătosul nu îndrăznesc decât să rotunjesc sfârșitul spunând. Avem doar un suflet și de îl vom pierde nu îl mai putem dobândi. Și nu putem să ne mântuim viclenește ci punând suflet pentru esența lăuntrică a grâului semănat de Domnul.

Lui i se cuvine slava și cinstea.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.