Doamne ajută! Aș dori să mă sfătuiți cum trebuie să mă comport cu oamenii care se simt mereu jigniți, care cred mereu că ceea ce s-a vorbit a fost special pentru a-i jigni sau că te uiți la ei cu gânduri rele. Vin în contact cu astfel de persoane și oricât aș vrea să evit o ceartă, de cele mai multe ori se sfârșește prin a se plânge de faptul că sunt rea și le vor numai răul. Spun că mă port diferit cu ele, că pe alții nu îi jignesc, dar cu ei am ceva personal, ceea ce nu e adevărat. Asta e doar percepția lor. Și cu alte persoane procedează la fel și ajung la a fi excluși din cercurile respective. Nu știu cum e mai bine să fac pentru a nu mai ajunge la discuții aprinse. Chiar dacă tac, vorbesc minute în șir și mă acuză și tot nu se rezolvă bine. Dacă se nimeresc și alții în jur, țipă tare ca să li se ia apărarea și sunt foarte mulțumiți că m-au înjosit în ochii oamenilor. Dacă s-a întâmplat ceva din vina lor, încearcă să convingă că eu sunt vinovată și apoi mă pun în situația de a-mi lua apărarea… Am ajuns și în situația de a mi se spune că trebuie să plătesc ceva deși ei comandaseră… apoi au sărit la ceartă… Cum pot scăpa de aceste situații? Nu pot evita persoanele, îmi sunt rude apropiate. Vă mulțumesc!
- Dani a întrebat 13 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
În cazul acesta, Cuviosul Paisie Aghioritul vă v-ar fi dat asemenea sfat: să vă smeriți și mai mult și să tăceți, cu bucurie să primiți defăimările, chiar de sunt pe nedrept și să răbdați pe toate întru Domnul. Căci astfel mai multă pace și bucurie lăuntrică veți simți, decât de v-ați îndreptăți. Se poate de îndreptățit doar de ești întrebată și de răspunsul tău depinde binele aproapelui – atunci da, în caz contrar de ce să te lipsești de cununile cerești?! Cei care acuză și defaimă pe nedrept (în cazul acestea rudele dvs) nu se vor liniști niciodată și mereu au mustrări de conștiință, dorind ca să vă atragă și pe dvs în aceste stări. Următoarea dată de se va întâmpla, încercați să rostiți rugăciune în gând și să vă purtați smerit, cu răbdare și tăcere. Făcând așa de fiece dată, oare cât credeți că va dura a lor zarvă?! Și chiar de va dura, cu timpul și ei vor învăța multe din comportamentul dvs, dar și sufletul dvs v-a fi împăcat! În situații dificile din viață, întrebați-vă: oare cum ar vrea Domnul să procedez?! De ar fi El de față, oare eu n-aș apleca capul în jos în cea mai mare smerenie și ascultare, în rușine și supunere?! Faceți așa și sigur nu veți greși!
Sufletul smerit și umil este plăcut Domnului!
Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
