Bună seara, părinte! Îmi cer scuze de deranj, am o întrebare importantă pentru mine, deci prietenul meu a făcut… Însă eu mă căiesc de toate câte le-am făcut, te rog de mă iartă, părinte, şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Vă rog, din tot sufletul, să-mi răspundeţi! (dacă se poate să nu vadă nimeni acest text).
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 7 luni ago
- You must login to post comments
Vorba duhovnicului meu: Păcătoșii sunt în Biserică și e cel mai rău că păcătuiesc conștient fiind. Deci e ca și cum păcătuim pentru că ne permitem. Dar vine Domnul când vă oprește El. Și nu încercați să scăpați de o patimă apelând la alta. Încercați să vă arătați personalitatea în luptă cu păcatul. De azi spuneți nu. Opriți toată porcăria ochiului care vă îndeamnă la păcat. Apoi și pe cea auditivă și nu în ultimul rând și pe cea din trup. Nu e ușor scumpii noștri. Căci și marii timpurilor au spus după o perioadă că: „Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine”. Dar deja, acum, odată ce știi toate acestea și odată ce Domnul a pus punct la sfârșitul acestei împătimiri nu mai pune semnul exclamării sau al întrebării. Fiți mai insistenți în voința voastră de a fi „sfinți” căci doar pentru aceasta am fost născuți nu pentru a fi fii ai gomoriei. Fiul gomoriei e fratele diavolului. Așa că repede la spovedit și la o concluzie generală. Declarând nulă patima chiar din rădăcina ei.
Nu aștepta impulsul de la Domnul că e dureros și poate să lase urme în viață. Impulsul e cel mai bun când e de la sine.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
