Hristos a Înviat! Părinte vă rog să mă ajutați! Am avut o relație de prietenie cu un băiat timp de un an și cinci luni (n-am avut nimic mai mult), în tot acest timp nu pot să spun că a fost totul bine.. ne-am despărțit.. apoi iar ne-am împăcat numai pentru că eu îl iubeam și îl iertam de fiecare dată.. și nu-mi dădeam seama ce vroia sa spună el prin faptul că vroia înțelegere.. și de-abia acum mi-am dat seama.. eu tot timpul îi reproșam lucruri.. că de ce nu mă sună.. de ce n-are timp pentru mine.. dar el în schimb tot timpul mă lăuda.. și se purta frumos cu mine.. dar eu vroiam doar să-l schimb (să-l fac idealul meu) și am greșit… chiar astăzi mi-a spus definitiv (cred) că: „ești o fată frumoasă și deosebită, însă mi-am dat seama că eu nu-s în stare să fiu cum îți dorești tu, și n-o să pot să te fac fericită”.. i-am spus că el mă face fericită că am înțeles multe lucruri.. dar el mi-a spus că eu am șanse să am un băiat bun, așa ca mine.. i-am spus că mă gândesc la el mereu și el mi-a spus să nu mă mai gândesc la el, că pierd timpul și timpul e prețios.. și cred că aici s-a terminat totul.. Nu știu ce să fac.. sunt distrusă.. Îl iubesc nespus de mult și nu văd alt băiat în afară de el.. pentru că de cîte ori cînd ne despărțeam întâlneam vre-un băiat.. nu puteam să-l uit.. el era mereu în gândurile mele.. păcat că nu i-am spus de-odată ce simt pentru el.. el tot timpul spunea că sunt mică..și poate că nu ne potrivim.. Ce să fac???? Vă mulțumesc.