Crăciun-din neam în neam

Părinte mă iertaţi că mă amestec, dar iată la într.7751 despre Crăciun, eu am auzit de la un dascăl al bisericii, că primii creştini din ţinuturile noastre moldo-româneşti când era prigoana icoanelor, ai noştri străbuni când li s-au luat icoanele, au făcut un colăcel cu doi craci (poate pe atunci în limba noastră se numeau aceşti craci mai aproape de cuvântul-crăciun), sau cracăne cum le numim, ca preînchipuire a icoanei Mântuitorului, şi se rugau în faţa lui, ca în faţa icoanei, iar când erau vizitaţi de prigonitorii icoanelor, aceia vedeau că se rugau în faţa colăcelului-crăciunel, astfel de la aceia răspândindu-se ca strămoşii noştri se roagă unui crăciunel, cum l-au numit ei, luându-i în derâdere pe ai noştri strămoşi, gândind că dacă le-au luat icoanele ei nu se mai roagă Dumnezeului Iisus Hristos, astfel intrând în tradiţia noastră denumire de Crăciun, şi coacerea crăciuneilor la Naşterea Domnului numai în Moldova şi România,cât şi expresia de Crăciun, care preînchipuie Naşterea Domnului. Deci, numai la Moldova şi România din toate popoarele creştine se vede şi o altă expresie care simbolizează prăznuirea Naşterii Domnului, inclusiv şi prezenţa crăciuneilor, care îşi au obârşia de la cele două cracăne, craci, a acelor colăcei-crăciunei, după cum ei au fost improvizaţi de strămoşii noştri. Părinte Vă rog să mă iertaţi că am scris acest fapt, dar are ceva comun cu acest fapt. Care ar fi părerea Dumneavoastră, fiindcă aceasta e o chestie mai mult legată de tradiţia unui neam?