Lamurire

Bună ziua Părinte. Am 20 de ani și nu m-am spovedit niciodată. Merg des la Biserică, mă rog acasă, însă nu mă simt curată spiritual, deoarece nu mi-am mărturisit păcatele niciodată. Cum ar trebui să procedez atunci când voi hotărî să mă spovedesc să încep să îi spun Duhovnicului tot ceea ce cred eu că am greșit, ceea ce îmi apasă sufletul sau să îl las pe el să îmi adreseze întrebări. Sunt foarte nedumerită și stânjenită de această situație și vreau să mă eliberez de acest gând. Poate că odată cu postul Crăciunului, voi ajunge să mă spovedesc, însă aș vrea să știu ce îmi recomanda-ți dvs. Și mai am o întrebare, care mă chinuie și mă frământă, acum vre-o 6 luni, la îndemnul unei cunoștiințe și mai mult din curiozitate, am fost la o bătrânică acasă și mi-a ghicit în cafea și apoi mi-a dat în cărți, până atunci nu am mai fost niciodată, însă aș vrea să știu cât este de grav acest lucru, am fost de 3 ori în total la acea femeie, menționez că este o femeie credincioasă, cu Dumnezeu în suflet și în casă, iar tot cea ce mi-a spus în mare parte s-a adeverit, însă ultima dată când am fost, atunci când am plecat de la ea, nu m-am simțit bine, față de mine, față de Dumnezeu și am jurat că nu voi mai merge niciodată indiferent ce ar fi pentru că nu este bine. Ce mă sfătuiți dvs. în legătură cu cele scrise mai sus. Mulțumesc anticipat.