Acatist

Denumirea (ακαθιστος în limba greacă) vine prin adăugarea unui a privativ la verbul καθιξω, a sta jos, a şedea, pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, pe scaun, ci în picioare, sau desigur în genunchi!
Primul acatist este Acatistul Maicii Domnului, ca laudă şi mulţumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în urma unei invazii a avarilor, în anul 626, pe când împăratul Heraclius era plecat într-o expediţie contra perşilor. Atunci locuitorii, în frunte cu patriarhul Serghie, s-au rugat la Maica Domnului să-i izbăvească şi au câştigat într-un mod minunat bătălia.
A fost compus cel mai probabil între 677 şi 718. El se cânta în noaptea de sâmbătă a celei de cincea săptămâni a Postului Mare. Astăzi este cântat sau citit la utrenia (sau denia) acestei sâmbete, care se şi numeşte Sâmbăta Acatistului. Este compus din 24 de strofe (icoase), formând un acrostih, procedeu poetic întâlnit adesea în imnografia bizantină. Succesul şi aprecierea credincioşilor a făcut ca mai târziu multe alte acatiste să fie compuse, în cinstea unor sfinţi, a Maicii Domnului sau a lui Hristos, după modelul acestui prim acatist, şi se citesc la sărbătorile respective. Acatistele acestea sunt o cântare aparte ce aduce slavă lui Dumnezeu şi evocă momente din viaţa sfântului în cinstea căruia este compus (dacă nu este chiar închinat lui Dumnezeu direct). Desigur, multe acatiste către unii sfinţi, se citesc şi la diferite nevoi, ca de exemplu, cel al Sfântului Nicolae, în caz de călătorie, cel al Sfântului Pantelimon, în caz de boală s-au cel al Sfântului Prooroc Ilie, în caz de secetă, ceea ce nu înseamnă desigur că Sf. Prooroc Ilile este Dumnezeul ploilor, ci doar că este întâiul dintre mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca Stăpânul ceresc să deschidă cerurile! Se săvârşesc şi acasă şi în Biserică! Important, rugăciunea să iasă din inimă şi din dragostea Dvs! Dumnezeu să vă ajute în toate! Preot Iulian Raţă